„Nu ţin minte”. „Nu mă ajută memoria”. „Uit foarte repede”. Cu toţii am spus – şi nu o dată – aceste cuvinte. Citim o carte şi, după vreo două săptămâni, dacă ne pune cineva să facem un rezumat, nu putem. O carte citită mai demult... nici nu intră în discuţie. Cum se poate ca, odată citit ceva, să se şteargă total din memorie? Uitatul e un dat al firii. Dar chiar de tot?!

Am găsit nişte răspunsuri răsfoind un curs care se numeşte „Arta de a învăţa”. Citindu-l, mi-am dat seama că mulţi dintre noi nu învăţăm bine. Nu învăţăm cum trebuie. Şi atunci? Cum se învaţă?

Sunt câteva tehnici foarte simple care ar trebui urmate ca să învăţăm bine.

 

Schema

În primul rând, o schemă bună. Ce se întâmplă cu această schemă? Multora dintre noi ni se pare inutilă. De ce să mai scriu o dată ceea ce am deja în carte? De ce să mai pierd timpul? Pentru că le poţi aranja într-o formă pe care mintea o „primeşte” mai uşor. Una e să spui „În cele ce urmează, aş vrea să vă prezint câteva lucruri despre Sinodul I ecumenic. Acest sinod, de o mare importanţă pentru biserică, a fost convocat de împăratul Constantin cel Mare, denumit mai apoi de biserică „cel întocmai cu apostolii”. Acest conciliu  a avut loc în anul 325, la Niceea. Adunarea acestui sinod a fost provocată de răspândirea ereziei lui Arie, care pretindea că Fiul n-ar fi de aceeaşi fire cu Tatăl, ci ar fi o creatură a Tatălui. Printre personalităţile importante care au participat, amintim pe Sfântul Atanasie, viitorul Patriarh al Alexandriei, Sfântul Nicolae al Mirelor Lichiei, Sfântul Spiridon al Trimitundei. La finalul lucrărilor, sinodul stabileşte că Fiul este deofiinţă cu tatăl.”

Să vedem cum am putea schematiza asta:

Sinodul I

anul: 325

locul: Niceea

iniţiat de: împăratul Constantin cel Mare

participanţi: Sf. Atanasie, Sf. Nicolae, Sf. Spiridon

erezie: Fiul nu este de aceeaşi fiinţă cu Tatăl, ci este o creatură a Lui

doctrina corectă: Fiul este deofiinţă cu Tatăl

Parcă e mai uşor de reţinut în forma aceasta, nu?

 

Consultarea mai multor surse

Un alt sfat ar fi consultarea mai multor surse. Pe lângă avantajul că vom cunoaşte mai multe, ne va rămâne în minte un plan schematic al temei. Tocmai acest plan – fondul problemei, ideile principale – este de dorit să ne rămână în minte.

 

Transformarea abstractului în concret

O problemă a învăţământului contemporan de care ne-am lovit cu toţii este gradul prea mare de abstractizare. Întâlnim peste tot „teorii”, „funcţii”, „metode” ş.a.m.d., pe care mintea noastră nu le prea primeşte. Dacă vom căuta exemple concrete, dacă vom converti „abstractul” în „concret”, vom reţine cu foarte mare uşurinţă.

Acest lucru de fapt se traduce foarte simplu prin „să înţelegem mai înainte de a învăţa”. Să nu punem nimic în mintea noastră mai înainte de a fi înţeles. Pentru că vom uita foarte repede. Îmi place cuviosul Paisie Aghioritul, pentru că întotdeauna ilustrează ideile prin exemple. Întrebat ce este simplitatea, el dă un exemplu. Spune că mergea cu maşina spre Tesalonic împreună cu doi bărbaţi. La un moment dat, i s-a făcut rău şi a rugat să se deschidă geamul. Omului de lângă el i s-a făcut frig. Atunci a propus o soluţie de compromis: când îi e rău, să deschidă puţin geamul, iar când se face frig, să-l închidă la loc. A zis: uite, asta e simplitatea. Dacă n-am fi avut simplitate şi n-am fi spus simplu unde e problema, am fi răbdat amândoi degeaba. Aşa, toţi am fost mulţumiţi.

Ei, când primeşti un exemplu, altfel ţi se limpezesc lucrurile. Dar nu întotdeauna primim exemple la idei sau teorii abstracte. Să le căutăm noi atunci ca să înţelegem. Să le descoperim singuri. Natura e bogată, viaţa oamenilor e bogată, sigur vom găsi exemple dacă vom căuta.

 

Fragmentarea materialului

Cu siguranţă vom învăţa mai cu spor dacă vom împărţi materialul în părţi mai mici. Nici mâncarea n-o băgăm toată odată în gură, ci o împărţim în bucăţele, ca s-o putem mesteca. E la fel cu orice lucru pe care-l facem: dacă avem ceva „mare” de făcut, ne speriem. Dacă vedem că avem de făcut ceva „mai mic”, prindem curaj.

 

Etapizarea învăţatului

Învăţarea nu se face dintr-o dată. Există mai multe faze. Prima citire o reprezintă familiarizarea cu textul. Ca şi cum am intra într-o casă. Nu reţinem toate detaliile, ce tablouri erau pe perete. Dar, dacă suntem întrebaţi, ştim cam pe unde era biblioteca, patul, frigiderul. A doua citire, e buna înţelegere a textului. Ne asigurăm c-am priceput tot. Şi nu numai c-am priceput, dar că am organizat informaţia bine. Principal, secundar, detaliu. Iar abia apoi vine memorarea propriu zisă, structurată, frumoasă. După care putem povesti tot, într-o ordine. Frumos şi bine. Nu învăţăm la întâmplare, ci organizat şi structurat. Ca să reţinem, nu ca să bifăm încă o carte pe lista noastră de lecturi.

Am prezentat, în mare, câteva din ideile care mi-au reţinut atenţia. Mai erau şi alte sfaturi: cum să subliniezi eficient, cum să scoţi fişe şi alte asemenea. Dacă vom începe să învăţăm eficient, le vom descoperi singuri. Sau putem căuta cursul pentru a ne documenta mai bine.

E nevoie ca tinerii să fie învăţaţi să înveţe. Mulţi dintre ei nu ştiu. E păcat să treacă pe lângă ei atâtea lucruri frumoase, atâtea informaţii interesante. E şansa lor.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cum să învăţ ca să ţin minte.

Comentarii