Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
În acest sens, Sfântul Vasile cel Mare îi învaţă pe ucenicii săi:
“Să aveţi curăţie sufletească, nepătimire trupească, purtare blândă, grai cumpătat, cuvânt cu bună rânduială, hrană şi băutură măsurată, înaintea celor mai mari tăcere, înaintea celor mai înţelepţi luarea aminte, la cei mai bătrâni supunere, să aveţi spre cei asemenea cu voi şi spre cei mai mici dragoste nefăţarnică, de cei răi, pătimaşi şi iubitori de trup să vă depărtaţi şi puţin să grăiţi, dar mai mult să înţelegeţi, să nu fiţi fără socoteală în cuvânt, să nu prisosiţi cu vorba, să nu fiţi îndrăzneţi la râs, cu sfială să vă împodobiţi şi cu femeile cele necurate să nu vorbiţi, să aveţi jos căutarea, iar sufletul sus, să fugiţi de cuvintele cele împotrivă, dregătorie dăscălească să nu doriţi, cinstea acestei lumi întru nimic s-o folosiţi. Iar de ar face cineva vreun bine spre folosul altora, de la Dumnezeu plată s-o aştepte şi veşnica răsplătire de la Iisus Hristos, Domnul nostru”.
Umilinţa
Îndurând agresiunea socialului cu umilinţă şi răbdare, se dobândeşte o mare linişte. Omul, umilindu-se în faţa semenilor, se poate elibera total de slava deşartă şi câştigă astfel adevărata victorie asupra lumii.
În susţinerea umilinţei, Sfântul Isaac Sirul notează: “Cel care e cu adevărat umil nu se tulbură atunci când suferă o nedreptate. El nu se justifică în privinţa lucrului pentru care a fost nedreptăţit. Ci primeşte calomniile drept adevăr şi nu caută să convingă oamenii că a fost calomniat, cerând iertare. Unii au luat asupra lor faptul de a fi numiţi destrăbălaţi, în vreme ce nu erau. Alţii au îndurat să fie trataţi drept adulteri, în vreme ce erau departe de aceasta, şi-au asumat în lacrimi fructul unui păcat pe care nu-l comiseseră, au cerut celor care-i calomniaseră iertare pentru o nedreptate care nu le aparţinea, căci sufletele lor erau încununate cu toată puritatea şi nevinovăţia”.
Să căutăm umilinţa, acceptând să fim dispreţuiţi, respinşi şi consideraţi un nimic.
Potrivit Sfântului Macarie, aceasta e condiţia normală a creştinilor, care “sunt asemeni oamenilor «care-şi pun viaţa în mâna»” (Iov 13, 14) neimaginându-se că înseamnă ceva; dar, în loc de aceasta, sunt dispreţuiţi şi respinşi mai mult decât ceilalţi oameni”.
Mai mulţi Sfinţi Părinţi ne învaţă că ceea ce ne îndurerează şi nedreptăţeşte sau ne insultă trebuie să fie considerat un medicament care ne vindecă de slava deşartă şi de orgoliu. Diavolul nu e niciodată atât de descurajat ca atunci când omul doreşte umilinţă şi dispreţul. Începutul victoriei asupra slavei deşarte, scrie Sfântul Ioan Scărarul, este dragostea pentru umilinţe.
Trebuie să se ajungă la o umilinţă de mare soliditate, care poate fi simţită în mod constant, în relaţiile cu ceilalţi, fiind mult mai dificil de realizat şi de păstrat umilinţa căpătată în propriul for interior, ca virtute.
Semnul că eşti eliberat de slava deşartă este că nu mai simţi durere atunci când eşti umilit în public şi că nu mai trăieşti ranchiuna faţă de cel care te-a ofensat, dispreţuit, insultat.
Mai există o umilinţă externă, când omul se consideră drept ultimul dintre oameni. “Socoteşte-te ultimul dintre oameni” ne îndeamnă porunca monahală clasică.
Detaşarea de această lume
Cei ce dobândesc bucuria vieţii în Hristos realizează detaşarea de această lume prin intermediul a trei calităţi: singurătatea; situaţia de străin (exterioară şi interioară); sărăcia.
Singurătatea. Bucuria vieţii în Hristos are sens doar într-un cadru social şi într-o relaţie cu semenii. Important este ca în timpul zilei să se menţină contactul permanent, armonios cu membrii grupului social din care facem parte, iar noaptea să ne izolăm, refugiindu-ne într-o atmosferă intimă în care să fim numai noi şi Dumnezeu, iar de semenii noştri să ne apropiem numai pe calea Duhului Sfânt. “Noaptea ridicaţi mâinile către cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul. Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul şi pământul”. (Ps. 133, 2-3)
Sfântul Antonie cel Mare ne spune: “Nimic din lume să nu cinstiţi mai mult decât dragostea lui Hristos. Ostenelile de aici se vând cu preţ veşnic: că puţin dai şi însutit primeşti. Oricât ar fi de greu, să nu ne întristăm ca şi cum am pieri, să îndrăznim şi să ne bucurăm ca nişte mântuiţi, că Dumnezeu e cu noi.
Situaţia de străin. În relaţia obişnuită şi normală cu semenii noştri să fim străini de tot ce este rău şi influenţează negativ apropierea, comuniunea cu Dumnezeu şi transfigurarea fiinţei umane.
Sărăcia. Se exprimă prin renunţarea la desfătările lumii, rezolvând neputinţele firii omeneşti (hrană, îmbrăcăminte etc.) cât mai simplu şi respectând îndemnul Evangheliei: “În dar aţi luat, în dar să daţi”.
Mila
Exerciţiul milei trebuie să se realizeze permanent faţă de semenii noştri aflaţi în neputinţe, după îndemnul binecunoscut al Mântuitorului Iisus Hristos:
“Mila voiesc şi nu jertfă”.
“Nimeni să nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui”. (I Corinteni 10, 24) şi iarăşi “Tuturor toate M-am făcut ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii”. (I Corinteni 9, 22)
Cei ce au fost onoraţi a primi bucuria vieţii în Hristos şi înălţaţi în acest fel de Dumnezeu, îşi amintesc permanent de Cel care a spus: “Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. (Luca 10, 27)
De asemenea, ei sunt permanent gata să îmbrace din nou, fără a-şi schimba natura, înfăţişarea de rob ca să-l mântuiască pe rob (Filipeni 2, 6)
Îl imită şi ei pe Învăţător, punându-şi cu adevărat chezăşie sufletul şi trupul pentru mântuirea altora.
Sfântul Simion recomandă prietenului său, diaconul Ioan: “Te rog să nu dispreţuieşti vreodată vreo fiinţă şi mai ales, dacă e cazul, vreun ... cerşetor. Căci mila ta ştie prea bine că există printre cerşetori, mai ales printre orbi, oameni care au devenit la fel de puri ca soarele datorită răbdării şi frământărilor lor.
Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul”. (Ps. 40, 1)
Aşadar, să ne sârguim cu toţii în a cunoaşte bunătatea şi milostivirea Stăpânului mult înainte de sfârşitul vieţii pământeşti, fugind de păcat.
Întorcându-ne la Dumnezeu înainte de sfârşit, vom afla pe Judecătorul milostiv şi ne vom învrednici fericirii veşnice şi cu îngerii cei luminaţi ne vom sălăşlui, unde este frumuseţea cea negrăită a tuturor celor împăcaţi cu Dumnezeu şi veselia cea pururea fiitoare.
( 3 oct 2008, 14:17:41