Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Conform tradiţiei, după ce Fecioara Maria a adormit întru Domnul, trupul său a fost aşezat într-un mormânt nou. Două oraşe pretind cinstea de a găzdui mormântul Maicii Domnului: Ierusalimul şi Efesul.
Referirile la adresa Sfintei Fecioare Maria sunt destul de puţine în Sfintele Evanghelii. După momentul Cincizecimii, ea dispare cu totul din cadrul Noului Testament, la fel ca mulţi dintre Apostoli. Sfânta Tradiţie şi Evangheliile apocrife oferă însă amănunte privind viaţa ei. Luată sub ocrotire de Sf. Ev. Ioan, Sfânta Fecioară a locuit un timp în Ierusalim, apoi l-a însoţit pe Ioan la Efes, pentru a propovădui Evanghelia. Cercetătorii nu s-au pus încă de acord asupra perioadelor de timp pe care Maica Domnului le-ar fi petrecut în fiecare oraş şi nici asupra locului în care Arhanghelul Gavriil i-ar fi vestit adormirea sa.
Mormântul din Grădina Ghetsimani
Momentul adormirii şi ridicării cu trupul la cer a Sfintei Fecioare Maria este descris în mai multe apocrife. Transitus Mariae (Adormirea Mariei) datează de la începutul sec. al II-lea, după ultimele cercetări, iar autorul a folosit ca sursă tradiţiile Bisericii primare. Cartea conţine multe informaţii specifice comunităţii iudeo-creştine, dar a fost considerată neautentică. Cu toate acestea ea poate fi considerată o mărturie a cinstirii locului în care a fost înmormântată Maica Domnului şi a transformării lui în sanctuar. Astfel, conform acestei cărţi, Însuşi Iisus i-ar fi indicat lui Petru locul de înmormântare: Grădina Ghetsimani, în afara zidurilor Ierusalimului, în Valea Iosafat, vale străbătută de pârâul Cedron. Conform Faptelor Sf. Ap. Ioan scrise de Prohor, compusă de Lencius în 160-170, Sf. Evanghelist a mers la Efes însoţit doar de Prohor şi la o vârstă înaintată, adică după moartea Mariei. Cele două scrisori adresate de Sf. Ignatie Sf. Ioan, scrise în jurul anului 370, menţionează că Sfânta Fecioară şi-a petrecut ultimele zile în Ierusalim. Scrisoarea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul către Ep. Titus (363), Relatarea lui Ioan despre Adormirea Mariei (sec. al V-lea) şi Cartea Prea Sfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu a lui Pseudo-Meliton de Sardes (sec. V-VI) plasează mormântul în Grădina Ghetsimani.
Sfinţii Părinţi susţin teoria mormântului de la Ierusalim
Deşi apocrifele sunt primele care menţionează mormântul Maicii Domnului, există şi unele referiri ale Sfinţilor Părinţi cu privire la acest subiect. Martirologiul ierusalimitean (cca. 431) menţionează în Valea Iosafat o biserică a Sfintei Fecioare în care se află mormântul ei, la fel ca şi mărturia unui pelerin armean. O relatare istorică, Euthymiaca historia, descrie momentul când împăratul bizantin Marcian (450-457) şi soţia sa Pulheria i-au cerut patriarhului Iuvenal al Ierusalimului, la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), moaştele Născătoarei de Dumnezeu. Iuvenal le-a răspuns că, la trei zile după adormire, trupul Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer, în mormântul din Grădina Ghetsimani găsindu-se doar acoperământul ei (care va fi dus apoi în Biserica Vlaherne din Constantinopol). Sf. Epifanie de Salamina († 403) este primul care vorbeşte despre momentul Adormirii, arătând că Sf. Ioan a mers singur la Efes. În secolele următoare, Grigorie de Tours, Isidor de Sevilla, Sf. Modest, Sf. Sofronie al Ierusalimului, Sf. Gherman al Constantinopolului, Sf. Andrei Criteanul, Sf. Ioan Damaschin şi alţii au amintit de existenţa mormântului Maicii Domnului la Ierusalim.
Mărturia arheologică
În favoarea Ierusalimului pledează şi existenţa unei vechi bazilici creştine închinate Adormirii Maicii Domnului, pe valea pârâului Cedron, numită de evrei Valea Iosafat, de unde vor învia morţii la a doua venire a lui Hristos şi unde va avea loc Înfricoşătoarea Judecată. Prima capelă a fost construită de patriarhul Iuvenal, la începutul secolului al V-lea, devenind în scurt timp un centru de pelerinaj. În timpul împăratului Mauriciu s-a construit o bazilică superioară, vechiul sanctuar cu mormântul Maicii Domnului devenind astfel cripta subterană.
În timpul invaziei perşilor (614), ea a fost distrusă, dar a fost refăcută în scurt timp, căci în 670 ea este vizitată de pelerinul Arculf. De-a lungul timpului, biserica superioară va fi distrusă de mai multe ori, cripta inferioară fiind cruţată chiar şi de musulmani, care au o veneraţie deosebită pentru "mama profetului Iisus". Restaurată de cruciaţi, a devenit abaţie benedictină, apoi, după distrugerea de către Saladin, abaţie franciscană. Din 1757 a revenit Bisericii Ortodoxe Greceşti. Săpăturile arheologice efectuate în 1972 au confirmat faptul că mormântul se află în spaţiul unui cimitir creştin datând din sec. I şi că structurarea sa iniţială, în trei camere, corespunde tehnicii folosite în acea perioadă.
Argumente în favoarea Efesului
Tradiţia conform căreia mormântul Maicii Domnului s-ar afla la Efes are ca punct de plecare faptul că Sfânta Fecioară a fost încredinţată Sf. Ap. Ioan de către Mântuitor, când se afla pe Cruce. Se crede că Maica Domnului l-a urmat pe Sf. Ap. Ioan în Asia Mică, unde a rămas până la sfârşitul vieţii ei. Există mai multe mărturii (Sf. Irineu de Lyon, Grigorie de Tours) privind prezenţa Sfintei Fecioare în acest oraş. Una dintre ele o constituie descoperirea a două locuinţe în zona Bulbul Dagi (Dealul Privighetorii) – Panagia Kapulu, Casa Preasfintei Fecioare, şi cea a Sf. Ioan.
Sfinţii Părinţi, deşi nu neagă prezenţa Fecioarei Maria în Efes, o limitează la doar câţiva ani, după care, simţind sfârşitul aproape, s-ar fi întors în Ierusalim, dorind să vadă pentru ultima dată locurile în care a pătimit Mântuitorul Hristos şi, de ce nu, să fie înmormântată în apropierea Sfântului Său Mormânt.
Biserica Adormirii Maicii Domnului
Distrugerile repetate au făcut ca bazilica iniţială să se scufunde, încetul cu încetul, ducând la acoperirea ferestrelor criptei, care a rămas fără lumină naturală, până astăzi. Aspectul ei este destul de jalnic datorită fumului de lumânări şi umezelii provocate de inundaţiile periodice. Din biserica superioară se coboară câteva trepte, până în curtea interioară, iar de aici alte 48 de trepte, ajungându-se în bazilica săpată în piatră ce datează din sec. al V-lea. Ea are forma unei cruci cu braţe inegale, pe laturile culoarului principal aflându-se mormintele soţiilor regilor cruciaţi. În centrul braţului dinspre răsărit se află mormântul Maicii Domnului, într-o mică sală având în centru un bloc tăiat în stâncă, foarte asemănător cu mormântul Mântuitorului.
Până în sec. al XIV-lea, monumentul era împodobit cu plăci de marmură sculptată, pereţii fiind acoperiţi cu fresce. La mormântul Fecioarei oficiază grecii, armenii, sirienii şi copţii, precum şi catolicii (de 3 ori pe an).
Musulmanii au amenajata o nişă, mirhab, ce indică direcţia spre Mecca, întrucât se spune că Mahomed ar fi zărit o lumină deasupra mormântului când se afla în Ierusalim.
Brâul Maicii Domnului
Tradiţia spune că Toma, nefiind prezent la înmormântarea Maicii Domnului, s-a întristat. Pentru a-l mângâia, Fecioara Maria i-a descoperit minunea înălţării sale, lăsându-i ca amintire Brâul său, dovadă a învierii şi înălţării cu trupul la cer.
Sfântul Brâu, ţesut de Maica Domnului din păr de cămilă, a fost păstrat la Ierusalim, apoi a fost la Constantinopol şi aşezat într-o raclă din aur, în biserica pe care Teodosie al II-lea o construise pentru Sfânta Fecioară. În sec. al X-lea, în urma vindecării sale miraculoase, împărăteasa Zoe, soţia lui Leon al VI-lea Înţeleptul, a brodat Brâul cu fir de aur, instituind prăznuirea lui în ziua de 31 august. Împăratul Ioan al VI-lea Cantacuzino (1347-1355) a dăruit un fragment Mănăstirii Vatopedu din Muntele Athos. Un alt fragment se află în Mănăstirea Panaghia Soumela din Grecia, fragment ce a fost adus la Iaşi în anul 2001.
(Daniela LIVADARU, sursa: www.crestinortodox.ro)
