Darul Duhului Sfânt care se putea păstra numai prin Cuvântul lui Dumnezeu a fost pierdut de oameni în urma păcatului strămoşesc. Fiul lui Dumnezeu S-a născut ca om din Sfânta Fecioară Maria fără păcatul strămoşesc, dar nu a stat în rai ca primii oameni. El "S-a născut sub Lege" (Galateni 4, 4), stare care a durat până la Botezul sau în Iordan (Galateni 4, 1-2). Botezarea sa de către Ioan (Matei 3, 13-17) a însemnat, nu curăţirea de păcate pentru Cel fără de păcat, ci ungerea Sa cu Duhul Sfânt de către Dumnezeu Tatăl. Prin Duhul care S-a pogorât la Botez, Iisus este mai mare decât Ioan Botezătorul prin care S-a botezat.

 

Legătura cu duhul sfânt

El era în acelaşi timp şi Dumnezeu arătat în trup şi îndreptat în Duhul (I Timotei 3, 16), aşa cum nu-l cunoşteau cei din Vechiul Testament, şi nici Ioan Botezătorul. La ungerea cu Duhul Sfânt se referă Sfinţii Părinţi atunci când explică filiaţia divină a lui Hristos. Astfel Sf. Irineu de Lyon spune: "Numele lui Hristos înseamnă cel ce unge şi cel ce este uns şi ungerea însăşi în care El a fost uns. Tatăl a dat ungerea, Fiul este cel uns în Duhul, care este ungerea însăşi, aşa cum i s-a spus proorocului Isaia: Duhul Domnului peste Mine care M-a uns". Sfântul Atanasie cel Mare (Oratio contra arianos) vorbeşte despre ungerea cu Duhul Sfânt în legătură cu doctrina îndumnezeirii omului, când spune că ungerea lui Hristos dăruieşte creştere şi îmbunătăţire pentru cei muritori. Ungerea cu Duhul este superioară ungerii cu untdelemn din Vechiul Testament.

 

Duhul Sfânt este şi ungere şi trimitere

Ungerea cu Duhul Sfânt înseamnă şi trimiterea la propovăduire, aşa cum arată Iisus însuşi la începutul lucrării Sale misionare: "Duhul Domnului peste Mine, care M-a uns sa binevestesc..." (Luca 4,18; Isaia 42, 7), ca împlinire a făgăduinţei profeţite: "Iată sluga Mea, pe care o sprijin, Alesul Meu, întru care are bunăvoinţa sufletul Meu! Pune-voi peste El Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor Legea Mea" (Isaia 42, 1). El este "omul", Adam cel de-al doilea, zidit ca să fie omul Cuvântului lui Dumnezeu, şi prin aceasta locaş al Duhului Sfânt. Pe El " Tatăl l-a sfinţit şi L-a trimis în lume" (Ioan 10, 36).

Duhul Sfânt este şi ungere şi trimitere. Duhul care din veci odihneşte peste Fiul lui Dumnezeu, acum împodobeşte şi firea Sa umană. El este Unsul Domnului, Hristosul, în care Cuvântul este mai întâi ungere, îmbrăcare cu podoabă, încingere cu putere, sfinţire, preoţie şi numai prin aceasta apoi şi învăţătură. Căci sarcina Sa este cea vestită prin profeţie: "În vremea aceea voi scrie Legea Mea în inimile lor" (Ieremia 31, 33).

 

„Şezi de-a dreapta Mea...”

El este cel trimis să stea de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl în lume întru lumină, în darurile Duhului Sfânt: "Zis-a Domnul Domnului Meu: Şezi de-a dreapta Mea... " (Matei 22, 44; cf. Ps. 109, 1). Cuvântul Său are putere pentru că El este împodobit cu darurile Duhului Sfânt: "împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor, revărsatu-s-a har pe buzele Tale.

Pentru aceasta Te-a binecuvântat pe Tine Dumnezeu în veac. Încinge-te cu sabia Ta peste coapsa Ta, Puternice, cu frumuseţea Ta şi cu strălucirea Ta. Încordează-ţi arcul, propăşeşte şi împărăţeşte, pentru adevăr, blândeţe şi dreptate şi minunat Te va povăţui dreapta Ta". (Ps. 44, 3-6). Cu numele de Hristos, Mântuitorul era mlădiţa care semnifica roadele Duhului Sfânt, şi cu care El mergea înainte, în sensul: întâi de a face şi apoi de a învăţa, întâi a mişca inimile şi apoi a le călăuzi. (Diacon dr. Ioan Caraza)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Darurile Sfântului Duh.

Comentarii