Cezar STRATON

 Trei.– Un rus – un tovarăș. Doi ruși – o celulă. Trei ruși – un partid. – Un neamț – un soldat. Doi nemți – o armată. Trei nemți – un război mondial. – Un englez – un gentleman. Doi englezi – un club. Trei englezi – un imperiu cu Regină. – Un francez – un bonhomme. Doi francezi – doi îndrăgostiți. Trei francezi – o familie și prietenul de familie. – Un italian – un tenor. Doi italieni – o ceartă. Trei italieni – Mafia. – Un spaniol – un toreador. Doi spanioli – doi conchistadori. Trei spanioli – Inchiziția. – Un elvețian – un bancher. Doi elvețieni – o gardă. Trei elvețieni – un neamț, un francez și un italian. – Un maghiar – un viteaz. Doi maghiari – un ceardaș. Trei maghiari – nu se poate, al treilea e țigan. – Un grec – un palicar. Doi greci – o civilizație. Trei greci – destui pentru Iliada. – Un evreu – un Einstein. Doi evrei – o bombă. Trei evrei – poporul ”ales”. – Un arab – un drept-credincios. Doi arabi – o moschee. Trei arabi – Jihad. – Un chinez – un filozof. Doi chinezi – un zid. Trei chinezi – a, nu, și așa sunt prea mulți! – Un japonez – un samurai. Doi japonezi – Banzai! Trei japonezi – unul trebuie să fie Gai-Jin. – Un american – un cowboy. Doi americani – un business. Trei americani – un Pentagon. – Un român – un ”poet”. Doi români – un caz de corupție. Trei români – Eterna și fascinanta Românie.

Păpușoi. Cultivarea păpușoiului în Moldova este menționată și de cronicarul Ion Neculce: “Tot într-această vară, let 7248, la avgust, dat-o brumă mare, de-au strecat pânele, mălaiele, păpușoi”. Fiecare consuma mămăliga, în funcţie de posibilităţile pe care le avea. Ţăranii cu dare de mână mâncau produsul de bază combinat cu carne, peşte unt, lapte, brânză, ouă. Cei săraci o mâncau „cu ceapă şi sare, usturoi verde, praz, udătură de mujdei, chiseliţă de prune verzi sau uscate, magiun de prune, poşircă adică terci rămas din prunele fierte la facerea ţuicii”. Mămăliga se mai mânca prăjită pe cărbuni sau sub formă de papară. Papara se făcea din felii de mămăligă printre care se punea brânză, prăjite în unt proaspăt în tigaie.  Pâine se mânca la zile mari de Sărbătoare  Pâinea era un lux pentru ţăranii săraci de acum o sută de ani. Pâinea sau lipia făcută din făină de grâu era o mâncare rezervată mai mult zilelor de sărbătoare. Tot atunci din făină se preparau colaci și cozonaci.Ţăranii obişnuiau să facă şi pâine din făină de secară. „Mălaiul crește atâta de frumos în țara de jos, cât este cu putință, pentru aceea au și țăranii acest proverb: «Că mălaiul în țara de jos și merile în țara de sus, n’au coajă». Pre acesta măcinându-l ei, îl frământă și-l fac pâine și-l mănâncă mai vârtos cu unt, când este cald”.

Orb (din...amor!). Declarație de dragoste românească: „Fără tine, Brăila e Galați”

 Iubiri. ”Nu poţi iubi în acelaşi timp cu pasiune o femeie şi pe Dumnezeu. Amestecul celor două erotici ireductibile creează o pendulaţie interminabilă. O femeie ne poate scăpa de Dumnezeu, precum Dumnezeu ne poate scăpa de toate femeile.” (Emil Cioran)

Gemene.Bulă se însoară cu Bubulina. Doar că Bubulina avea o soră geamănă. Într-o seară, Ștrulă îl vede și îl ia la întrebări, pe un ton curios: – Am auzit că te-ai însurat, dar am o mare curiozitate, Bulă! – Spune, Ștrulă! - Bulă, cum îți deosebești nevasta de sora ei geamănă? - Păi, este foarte simplu. Nevasta fumează după ce face dragoste. Cumnata, nu.

Ouă prăjite în slănină. Un mic dejun imperial, de la curtea țarilor: ouă prăjite. Pentru a le găti, bucătarul topea o bucată de slănină aromată în tigaie, apoi separa cu grijă albușurile și gălbenușurile. Albușurile erau bătute spumă, cu un praf de sare și puse în tigaie, să se îngroașe la foc mic. Apoi se pun peste ele gălbenușurile cu o lingură și se mai lasă timp de maxim trei-patru minute. Când sunt gata, se presară ierburi tocate mărunt. Era un fel de mâncare delicios, fraged și aspectuos.

Funny. Confesiune(și nădejde): – Soția mea este puterea mea. Restul femeilor sunt slăbiciunea mea. Previziune. – Cum îți dai seama că un bărbat se gândește, preventiv, la viitor?– În loc de 2 sticle de bere, el cumpără o ladă. Migrene (premature). Soțul se joacă cu fiica lui de 5 ani. După un timp, fetița se așează pe un scăunel și spune:– Gata, ajunge, pe mine mă doare capul! Soțul se uită mirat spre soție: – Pe voi, femeile, din copilărie vă învață cineva asta?! Fizică. Legea termodinamicii: Când femeia fierbe, bărbatul se evaporă! Ofertă. ” 300 de euro, sejur de 7 zile în Grecia. Aproape cât 6 porții de hamsii la noi, la Mamaia.” Love. Azi, iubi al meu mi-a dat o dovadă de iubire! Mi-a luat ciocolată și a mâncat-o el, doar să nu mă îngraș! Nu e drăguț? Abstract. – Bulă, poți să-mi spui ce înseamnă abstract?, întreabă profesorul. – Da, domnule profesor. Ceva ce…nu se poate atinge.– Bine, Bulă. Poți să-mi dai un exemplu?– Fierul de călcat, încălzit…Cireșe. La aprozar:– Puneți-mi de 10 lei cireșe, vă rog.– Ori luați una întreagă, ori deloc, că eu din ea nu tai! Imobiliare. Vecinul meu este un geniu. Și-a vândut apartamentul și, după 6-7 luni, s-a căsătorit cu femeia care l-a cumpărat. British. – Domnule, nu îmi place că te culci cu soția mea!– Eu nu mai înțeleg nimic, domnule! Ce fel de familie sunteți?! Unul zice că îi place mult, celălalt că nu-i place…Anunț. ” Primesc în gazdă un bărbat. Baie și bucătărie separat, dormitor comun”. Tandrețe. – Iubitule, este adevărat că insectele nu au creier?– Este adevărat, buburuza mea! Upss! Întrebare, doar pentru cei (re)căsătoriți: – Când faceți baie, unde vă ascundeți telefoanele?

Concubinaj.În Roma antică, în cazul celor necăsătoriţi, moravurile sunt foarte libere. „Concubinajul” cu o sclavă eliberată e soluția cea mai comodă şi adesea practicată. Convieţuirea este admisă şi de primii creştini. Sfântul Augustin, tânăr fiind, a trăit vreme îndelungată cu o concubină, care i-a dăruit un fiu. În astfel de situaţii, urmaşii nu sunt legitimi, nu devin moştenitori. Numeroasele opţiuni libertine aflate la îndemână făceau dificilă decizia întemeierii unui cămin. Seneca îi descrie astfel pe cei care ezită: „Modo vult concubinam habere, modo muliere” - mulţi vor când o concubină, când o soţie, astfel nu ajung să se decidă niciodată. Căsătoria rămâne o „datorie” civică, aproape militară, aspecte, obligaţii ce se confundă la romani. Iată că ”modernele” conviețuiri – și chiar nașteri de prunci – în cadrul unor cupluri necăsătorite au rădăcini și precedente istorice.” (Cezar Straton – ”Ecologia iubirii”)