Cezar STRATON

Sticluța cu arsenic.”La sfârșitul vecerniei, aproape de miezul nopții, călugărițele de la mânăstirea Văratec au rămas nemișcate. Clopotele bisericii începuseră să bată rar și funebru, a moarte. În casa cu etaj a maicii Fevronia Sârbu, poeta Veronica Micle se stinsese din viață, în a cincizecea noapte scursă de la trecerea în neființă a lui Mihai Eminescu. Suntem în 4 august, 1889. O agonie de douăzeci de ore punea capăt unei vieți de 39 de ani. O viață care fusese, cum însăși poeta o definea, „o complicare ciudată de întâmplări, de fericiri care nu m-au fericit”. Chemat urgent de la Iași, doctorul Taussig explică decesul Veronicăi printr-o ”fulgerătoare congestie cerebrală”. Sticluța cu arsenic fusese golită repede, după miezul nopții de 3 spre 4 august, cu „lăcomie hotărâtă”. O sinucidere pregătită din timp. În seara de 3 august primise în vizită mai multe persoane – câteva femei cunoscute din Iași, familia Curelaru din Roman, câteva călugărițe. În discuții revenea, obsedant, figura lui Eminescu, detaliile morții lui. (Trecuse abia o lună de când sicriul cu trupul său fusese depus în biserica Sf. Gheorghe din București.) O urmărea, desigur, și întâmplarea bizară de la Poiana Țigăncii, care o urmărea obsesiv pe Veronica: în timp ce-și oglindea chipul în apa pârâului, îi apăruse imaginea lui Eminescu. Ciudata viziune a speriat-o, accentuându-i gândul morții. Veronica Micle se retrăsese la Văratec la două săptămâni după moartea lui Eminescu. Văratecul era, atunci, locul odihnei estivale a intelectualilor moldoveni. În ultima vară se afla la Văratec și Elisabeta Conta, sora filosofului Vasile Conta, care avea să povestească despre marea amărăciune a Veronicăi Micle, „un caracter ferm și o inteligență ieșită din comun”. O viață trăită în adorația geniului eminescian, dar și o viață asaltată de bârfe și calomnii, o viață plină de nefericiri și greutăți materiale. „Doamna Veronica”, își amintea maica Epraxia Diaconescu, moartă în 1967, la 107 ani,  (!)...„era frumoasă, cu părul bălai și răvășit, cu ochii mari și albaștri ca cerul senin, cânta ca un înger…”(Formula AS).

Memorii. În 1969, Apollo 11 a aselenizat. (Unii zic că a fost un fake propagandistic, american). Nu știu! Dincolo de toate acestea, e interesant de știut că tot sistemul de comandă și control al acestei istorice aventuri umane ar încăpea, azi,  lesne, pe memoria unui telefon mobil de astăzi.

Budigăi. ”Femei untoase, de întins pe pâine,/femei uscate în vreun tainic pod,/tânjesc și-acum amarnic să le rod/pe îndelete ca un tandru câine./Pe vremea telefoanelor cu fise/am investit în ele mult metal,/una era la Londra pare -mi-se,/alta custode pe la Brukenthal./Nu tanga ci chiloți cu mânecuțe/mă îmbiau să vin cu sorcova/și când marcam în porțile drăguțe,/marcam chiar în Dinamo-Moscova./Am câștigat mai mult în deplasare/și am pierdut pe propriul meu teren./Ce goluri le-am vârât printre picioare!/Dar și ce coarne am purtat, din os de ren!/Că nu degeaba se oftică unii/ca maimuțoii în areopag/că mi-am făcut din ”moartea pasiunii”/cel mai râvnit și cel mai falnic steag./Le-aș aduna în șfichiut de bice,/pe toate, la finală-n cimitir,/de nu cumva coana Euridice/o să mă-ntâmpine cu „Hai sictir!”.” ( Mircea  Dinescu, ”Omagiu budigăilor celești”). Pantum. Nu ştiusem că există o formă fixă, un soi de format de poezie numit "pantum". Am descoperit-o - mai bine mai târziu decât never - în revista "Spaţii Culturale" ce apare la Rm. Sărat, sub exigenta şi inspirata conducere a dnei Valeria Manta Tăicuţu, prezență constantă a Festivalului "N. Labiş" de la Suceava. Dar, iată un exemplu de "pantum", datorat unei autoare franceze, Anne Archet. Nuditate (pantum). “În pat se etalează superb-mi nuditate./Tu mă dezmierzi, iubite, eu te aţâţ cât pot./Nu-s zone să-mi rămână pe corp nesărutate,/Leşin la tine-n braţe şi mă topesc de tot.// Tu mă dezmierzi, iubite, eu te aţâţ cât pot./Nu-mi mai ascunde corpul nicio intimidate./ Leşin la tine-n braţe şi mă topesc de tot./Dorinţa mea plesneşte ca fructele prea coapte.// Nu-mi mai ascunde corpul nicio intimidate./Oceanul voluptăţii cu tine-l trec înot./ Dorinţa mea plesneşte ca fructele prea coapte./Iubirea este sieşi pârjol şi antidot.// Oceanul voluptăţii cu tine-l trec înot./Tu stingi în mine duhul câmpiei însetate./ Iubirea este sieşi pârjol şi antidot./ În pat se etalează superb-mi nuditate.” (Anne Archet).

Pizza(finală). Aproape toate civilizațiile oferă condamnatului la moarte o ultimă masă, pe care acesta o ia singur sau însoțit de familie, prieteni sau chiar ”călăi”. Tradiția a continuat și în Statele Unite, unde meniul comandat de victimă are o publicitate considerabilă, în timp ce execuția în sine este discretă. Sensul acestui ritual pune în lumină pactul care unește vii și morți cu reclama comercială. În ianuarie 1985, Pizza Hut a difuzat o reclamă în Carolina de Sud în care un deținut condamnat la moarte își comandă ultima masă. Cu două săptămâni mai devreme, statul îl electrocutase pe un anume Joseph Carl Shaw, aceasta fiind prima execuție după douăzeci și doi de ani. Se pare că Shaw ceruse o pizza pentru ultima cină. Protestele nu au întârziat. Campania a fost retrasă, iar un reprezentant al companiei a susținut că nu s-a gândit niciodată să o difuzeze special în Carolina de Sud. Dar este ușor de înțeles de ce oamenii creativi de la Pizza Hut au considerat că ideea acestui loc este potrivită. Ultima cină oferă acel amestec irezistibil de mâncare, moarte și crimă care guvernează o industrie – cea alimentară – care e voyeuristă și comercială. Studiofeast, un club din New York, găzduiește anual o petrecere bazată pe cele mai bune răspunsuri la această întrebare: „Ești pe cale să mori, care este ultima ta masă?”. Dietă. Este un regim de purificare, de eliminare a toxinelor, recomandat de cei care practică yoga. Se beau timp de 5 zile 1-1,5 l lapte pe zi, în care se pune 1/2 legătură de pătrunjel tocat. Această dietă nu se ține mai mult de 5 zile, repetându-se peste 3 luni. Este extrem de ieftină și eficientă; odată cu dezintoxicarea, se pierd și 2 kg.

Adormire. Majoritatea bărbaților adorm la 7 minute după ce se întind în pat. La femei, media timpului în care vine salvatorul Moș Ene...este de zece minute. Prostie. Știința care studiază prostia se numește ”morologie”.

Scări. Cea mai lungă scară rulantă din lume funcționează la Sankt Petersburg (fostul Leningrad), în Rusia, și are 729 de trepte.