Cezar STRATON

Soacră(ardeleancă). Se citește testamentul soacrei recent decedate: ”No, deci! Decid și semnez la dom notar: Toată averea mea, constând dintr-o casă cu cinci camere, livadă, grădină, acareturi, și cei 150.000 de euro economisiți de mine de când mi-s văduvă...va fi moștenită exclusiv de unica și draga mea fiică, Maria! Dar, deoarece ginerele meu m-a tot rugat să-l menționez și pe el în testament, o fac: Servus, Gheorghe! P.S. Cred că e cel mai fain banc auzit, gustat de mine recent...

Cancer.În cursul secolului nouăsprezece, utilizarea mai largă a tratamentelor medicale chimice a mărit consumul de alimente procesate şi extinderea utilizării de substanţe toxice în viaţa noastră cotidiană a contribuit la deficitul nutriţional şi la creșterea gradului de toxicitate înregistrat la nivelul populaţiei generale. Deficitul şi toxicitatea au constituit fundamentul pentru declinul rapid al sănătăţii generale a populaţiei. Bolile degenerative au început să se extindă considerabil. Una dintre aceste afecţiuni explozive a fost cancerul. Cea mai veche descriere cunoscută a cancerului la om a fost descoperită într-un papirus egiptean scris în perioada 3000–1500 î.Ch.2 Pe de altă parte însă, potrivit dr. Max Gerson, cancerul a continuat să reprezinte o afecţiune excepţional de rară până la începutul Revoluţiei Industriale. În cursul secolului nouăsprezece, numărul oamenilor diagnosticaţi cu cancer a început să crească rapid în ţările dezvoltate. În anul 1900, 64 din 100 000 de americani au murit de cancer. Aceste cifre deja mari au continuat să crească şi s-au triplat până în anul 2000. Acum ni se spune că până în anul 2025, cancerul va deveni principala cauză a mortalităţii în întreaga lume.

Precauție.”Nu povesti soției tale insultele ce ți le-a adus înaintașa ei” (Sacha Guitry).

Sulfiți. O sticlă de vin conține mustul fermentat de struguri Vitis vinifera. În afara sucului de strugure, apare și o cantitate redusă de dioxid de sulf (sau „sulfiți“), adăugat pentru conservarea vinului. Sulfiții afectează circa 1% din totalul populației, iar cramele au obligația să menționeze faptul pe eticheta vinului, dacă el conține mai mult de 10 ppm (părți la milion). În Statele Unite, vinul nu conține mai mult de 350 ppm de sulfiți, iar cel organic nu mai mult de 100 ppm. Spre comparație, o cutie de cola conține 350 ppm, cartofii prăjiți 1900 ppm, iar fructele uscate circa 3500 ppm de sulfiți. Dacă de-a lungul întregii dumneavoastră perioade de maturitate beți câte un pahar de băutură pe seară, totalul se ridică la peste 4.000 de sticle de vin. Institutul Național al Cancerului din Statele Unite recomandă ca femeile să nu bea mai mult de un pahar pe zi, iar bărbații nu mai mult de două.

Înjurături.„O înjurătură tipic ungurească este «P… calului în c...l tău». Etimologic, ea n-are de fapt nimic de-a face cu «p…a calului», ci vine, de fapt, din turcă, de la obiceiul medieval, comun, al trasul în ţeapă. P.S. Practicat de otomani, ca pedeapsă pentru nou-cuceriții supuși unguri, după transformarea Ungariei în pașalâc otoman ...după lupta de la Mohacs...  Originea înjurăturii trebuie căutată în practica magică a primitivilor. Orice înjurătură «modernă» este un act degradat de magie verbală, de regresiune a limbajului, spre o vîrstă primară dominată de gîndirea mitică. Pentru omul timpurilor arhaice, înjurătura zăcea în orice transfer de forţe malefice asupra unui inamic. Acest transfer se efectua fie prin pronunţarea numelui propriu al duşmanului, fie prin rostirea numelor celor ce-i sînt apropiaţi. Căci, pentru gîndirea mitică – scrie Ernst Cassirer –, eul omului, sinele său, personalitatea sa sînt indisolubil amestecate cu numele său. Aşa cum numele nu este un simplu simbol, ci face parte din proprietatea celui ce-l poartă – proprietate pe care o păzeşte cu grijă şi asupra folosirii căreia veghează cu gelozie – imaginea verbală care apare într-o înjurătură (de pildă: «mama care te-a făcut!...») face parte şi ea din această proprietate şi, ca atare, poate fi atinsă, rănită sau pîngărită verbal. Înjurătura de mamă este o variantă, prescurtată şi potenţată magic, a unei imprecaţii de tipul: «dracul să te ia pe tine şi pe ai tăi!» Mama, ca spirit tutelar al familiei, este cea dintîi vizată, fiind bunul cel mai de preţ, altarul”.

Parizer.”I-am spus cuiva că îmi este poftă de parizer și a rămas mască. Probabil se aștepta să poftesc doar la lobster, la foie gras cu sos de fragi sau poate la un Chateaubriand in sânge! Nu știu câți dintre voi ați apucat parizerul acela bun din copilărie... pe care unii îl mâncau și prăjit sau pane, pentru că nu aveau carne. Aveam o vecină care, din puținii bănuți și câștigați cu greu, își permitea să cumpere pentru masa de duminică o bucată de parizer. “Să vii la mine la prânz, am luat parizer!“- spunea cu bucurie în glas și în ochi. Mereu era cineva la ea la masă. Făcea cartofi prăjiți și șnițel din parizer. Acela era luxul ei. Bucuria ei era că putea dărui ceea ce își permitea mai bun. Vara, mâncam în curtea ei și mereu făcea câte o salată delicioasă cu legume puse de ea în grădină. La sfârșit, înmuiam la grămadă pâine în sosul de salată și ștergeam castronul cu pâine până rămânea curat ca lacrima. Vecina mea tăia mereu feliile de parizer inegal. Pentru ceilalți le tăia mai groase, iar ei îi rămânea cea mai firavă felie. Nu știu dacă de parizer mi s-a făcut dor sau nu cumva mi-e dor de oamenii care erau cândva... Atunci când nu ne era teamă și rușine să avem puțin, atunci când nu ne cântăream unii pe alții, când nu ne evaluam lucrurile și realizările, când ne bucuram unii de alții fix așa cum eram... Atunci când împărțeam lucruri simple, dar care ne făceau să simțim că ni se oferă totul. Atunci când “totul” omului era, de fapt, bunătatea.” (Irina Binder)

Masă.”Mâncarea de dimineață e ca însurătoarea de tânăr.” (Anton Pann) Sărăcie. ”Ajuns la masa altuia, nu mănânci după cum ți-e gustul.” (Anton Pann, ”Despre sărăcie”)