Cezar STRATON

Actori.”Deceniul opt. Este cunoscută prietenia de pahar a celor doi mari actori – Gheorghe Cozorici și Constantin Rauțchi. Până spre finalul lor, această patimă nu părea să aibă repercusiuni asupra activității lor artistice. În deceniul de care vorbesc, cei doi aveau o zi proastă: le era taaareee sete, și nu aveau un chior. Cozorici – cel originar din Arbore, lângă Solca, inegalabilul ”Ștefan cel Mare” din filmele istorice ori acel recitator neegalat al ”Scrisorilor” eminesciene (n.a.), mai avea și repetiție, la Național. Rauțchi o ia încet și trist spre ”Peștera”, localul unde-și alinau cei doi prieteni necazurile cotidiene. Trist, ca omul care-ar bea o sticlă de votcă, dar n-are bani decât pentru „una mică”. Se așază posomorât la masă, căutând din priviri vreun Mecena. Ăstimp, La Național, Cozorici repeta și el cam fără chef, gândindu-se la posibili investitori în patima-i notorie. Cum stătea așa, năcăjit, iată că vine poștașul instituției și întreabă unde-i actorul tov. Rauțchi. Cozorici se ridică vioi și se interesează de ce. „Păi are de încasat 5.000 de lei de la un film”. O grămadă de bani... Factorul poștal este îndrumat, amabil, spre localul cu pricina și i se promite un bacșiș substanțial. Îi ardea să meargă și el, Cozorici, acolo, dar este chemat în scenă. Blestemată soartă! Să ai bani și, în loc să stai în cârciumă, cu cel mai bun prieten, trebuie să repeți într-un viitor spectacol în care, culmea, nu se dă de băut!...Când, în fine, bădia Ghiță este liber, un mașinist îi atrage atenția că la ”Peștera”... Rauțchi împarte...hârtii de-o sută de lei, tuturor: consumatorilor, ospătarilor, etc. Marele actor Cozorici grăbește pasul. Când intră, Rauțchi, care-avea deja la bord câteva sute de votcă, înșirase bețivanii la o mică coadă și, după ce-i privea lung, le înmâna câte-o hârtie de o sută. Prietenul său fuge spre el, să împiedice dezastrul. Costache îi spune, scurt: „ tu, treci la rînd!”. Știind că n-are cu cine vorbi, se așază și Cozorici, nervos. Îi vine rândul la ”pomană”. Rauțchi îl privește lung și-i spune: „Mă, tu ai o figură cunoscută... eu cred c-ai mai stat la rând, o dată!”. Fugi de-aici!” (Bogdan Ulmu)

Minunata boemă…Chiseliţă. ”Într-unul dintre studiile sale privind folclorul românesc, Pericle P. Papahagi reproduce, la 1925, versurile: ”Bună-i vara jintiţa / Şi iarna chisăliţa!” Mai pune azi cineva pe masă o strachină plină ochi cu umila chiseliţă, înlocuind astfel compotiera cu fudula fiertură de fructe, definită de neologismul franţuzesc compot? Termenul, cu varianta populară chisăliţă, e slavon, kiselŭ – acru – întâlnit în aproape toate limbile slave: sârbescul kȉselica, bulgărescul kiselica, ruteanul kyselyca, rusescul kiselĭ, toate cu sensul din română, marmeladă de fructe. Noi i-am dat şi tâlcul de amestec din care nu se mai alege nimic (talmeş-balmeş), folosit de Creangă la întâlnirea sa cu pupăza: ”Ouăle, când am vrut să le iau, erau toate numai o chisăliţă”. Iar dacă într-o încăierare pe viaţă şi pe moarte, ca în basme, nu reuşim să ne facem adversarul ciulama, în mod sigur vom reuşi să-l facem ”chisăliţă”. Zice și Alecsandri: ”Te întind jos şi te fac chiseliţă, de bătaie!” (C.Voinescu)

Codași.Potrivit datelor C.E., Ungaria a exportat în 2020 produse agricole de 9,6 mld euro la o populație de 9,7 milioane locuitori (1.000 euro pe locuitor). Importurile s-au situat la 6,5 mld euro. În aceeași perioadă, Polonia a exportat de 31,8 mld euro (38 milioane locuitori, cu o medie de 837 euro/capita). În același an, România a avut exporturi de produse agricole de aproape 7 mld euro (19,2 milioane, media 364 euro). Dintre cele trei state, România este singurul care a avut importurile mai mari decât exporturile: 8,8 mld euro. La mulți ani după evenimentele din 89, mai mulți lideri occidentali au recunoscut că revoluțiile din Europa de Est au avut, printre altele, și rolul de a deschide noi piețe de desfacere pentru economiile din Vest. Dar în cazul României miza a fost mult mai mare, dacă ne gândim la resursele diverse de care dispunem. Cum spunea poetul? ”Munții noștri aur poartă,/Noi cerșim din poartă-n poartă”...” (Ion Bogdan).  

Presă.Minciuna, negăsind unde să se găzduiască, a cerut de la Dumnezeu o gazdă. Dumnezeu a găsit cu cale că la jurnale şi la calendare va fi bine primită. (Cilibi Moise)

Muscali.”La 1854 au venit Muscalii (ruşii) de toamnă şi s-au bătut colea, într-un pârlog (vale) şi i-a tocat ca pe ciuperci, cu generali cu tot. Acei care-au scăpat puneau foc la poduri pe unde treceau. Şi îţi mâncau pe loc boul de lângă tine, de hămesiţi ce erau. Când trecu pe la noi piota (infanteria), aveam butoaie cu apă la câmp. Unul s-a înecat acolo, în butoi, că de unde naiba or fi venit ei erau copţi de sete. Altul găsi doniţa cu brânză şi supse cu sete zerul, de lăsă brânza uscată. Pe care-l auzeai: - Ai vodiţi, vodiţi (apă)!? – Niet, niet!” (I.A. Candrea şi Ovid Densuşianu, ”Din popor – Cum grăieşte şi simte poporul român”)

Scump.Un român trebuie să muncească circa 25 de minute pentru a-și cumpăra un litru de bere, comparativ cu un german, care are nevoie de doar 3,7 minute, a declarat directorul general al Asociației Berarii României, Constantin Bratu. El a precizat că veniturile scăzute ale românilor se reflectă inclusiv în accesibilitatea relativ scăzută a unor produse precum berea. Astfel, în România, berea este de peste 3,7 ori mai puțin accesibilă românilor decât media europeană. Luând în calcul media veniturilor orare și a prețului de vânzare la bere, un român trebuie să muncească circa 25 de minute pentru a-și putea cumpăra o bere, în timp ce media europeană este de cinci minute. (Agerpres) Organe. Un chirurg se duce la restaurant, după o zi grea de muncă. Ospătarul: - Am creier, inimă prăjită, am organe în sânge... Doctorul: - Te înțeleg, băiete! Dar, pentru toate astea... vino mâine la cabinet! Acum... adu-mi ceva de mâncare, te rog...