vineri, 22 iul 2022 - Anul XXVII, nr. 170 (8087)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,9486 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta5,1027 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Shopping City Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   ø imagini |   ø fişiere video
Cezar STRATON

Cezar STRATON


Prin pădurea de cuvinte

Caleidoscop gastronomic. Clătite

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Café de Paris.Cafenelele pariziene, cu egalitarismul lor social, au fost locuri ideale pentru agitația și organizarea republicanilor, în timpul Revoluției Franceze. Un regalist – deci un conservator - din acea epocă se plângea: „De unde vine atâta agitație nebună? De la o mulțime de avocați și slujbași mărunți, de la scriitorași necunoscuți, cărturari înfometați, niște neica-nimeni, care se ocupă de turbulențe în cluburi și cafenele. Acestea sunt focarele care au creat armele cu care sunt înarmate astăzi masele.” Café de Foy din Paris a fost locul în care s-a dat semnalul pentru chemarea la arme, înainte de Căderea Bastiliei. În timpul Iluminismului, Café Procope era un loc în care oameni precum Rousseau, Diderot și Voltaire se adunau pentru a-și expune filosofia și arta. După Revoluția din 1789, frecventarea cafenelelor pariziene a început să-i preocupe din nou pe scriitori și pe gânditori, care se adunau astfel, în cafenele, pentru a face schimb de idei și a lucra la ”demolarea” ratatei Revoluții. În ”La Rotonde” se întâlneau – după Primul Război Mondial -  artiști străini, precum Ernest Hemingway, Gertrude Stein, Scott Fitzgerald și T.S. Eliot. Poetul și criticul francez Apollinaire lucra la revista sa, „Les Soirées de Paris”, doar în ”Café de Flore”. La mijlocul secolului XX, Simone de Beauvoir și Jean-Paul Sartre ajunseseră să facă filosofie și să scrie exclusiv la/pe mesele acestei cafenele, nu acasă.

Idiot.La restaurant s-a produs - în timpul unui banchet simandicos - o eroare cu consecințe grave pentru prestigiul firmei. Șeful, enervat la culme, intră în bucătărie și strigă la subaltern: - Care dintre noi doi e idiot - tu sau eu? Subalternul, liniștit: - Șefule, oare cu experiența, priceperea și precauția dumneavoastră, ați fi putut să primiți la serviciu un idiot?

Clătite.”Clătita ne-a fost lăsată moștenire de greci și dacă ar fi să traducem denumirea originală, i-am spune ”tigăită”, pentru că și atenienii îi spuneau ”tagenites”, ”teganites” sau ”tagenias”, toate variantele fiind derivate ale cuvântului ”tegano” care desemna tigaia de prăjit. În lucrarea sa ”Deipnosophistaí”, cronicarul Athenaeus povestește cum era preparat acest desert: ”plakousul” (compoziția formată din 500 gr. de făină, 60 ml de vin alb, 60 ml de lapte acru, o jumătate de linguriță de sare) era prăjit într-o cantitate mică de ulei de măsline. După ce compoziția începea să facă bășici și era rumenită pe ambele fețe, se servea caldă, dimineața. Se asezona neapărat cu miere și semințe de susan, uneori și cu brânză. În Asia grosimea diferă de la o zonă la alta, dar e umplută cam peste tot cu ingrediente sărate (brânză, carne, legume). În Africa, clătitele sunt suport pentru diferitele sosuri și humusuri, iar popoarele germanice le consumă deopotrivă ca desert și ca blat moale peste care se pun diverse toppinguri sărate, în timp ce europenii de gintă latină păstrează destinația, rețeta și aspectul clătitelor realizate de greci în Antichitate. În Franța, savuroasa clătită se numește ”crêpe” și are umpluturi diverse. Una dintre cele mai neobișnuite rețete de clătite a apărut în timpul Imperiului Austro-Ungar și poartă o denumire care te duce cu gândul la conducătorii acelor vremuri: ”kaiserschmarrn”. ”Firimiturile împăratului”, preparată pentru prima dată pentru Franz Joseph I (1830–1916), constă în fâșii rupte din clătite (făcute din făină, ouă, lapte), caramelizate, amestecate cu gem și alune de pădure mărunțite. Soția împăratului, Elisabeta a Bavariei, frumoasa Sisi, fiind preocupată de silueta sa, dăduse ordin bucătarilor să-i facă doar deserturi ușoare, care să nu îngrașe. La vederea ”bombei calorice”, împărăteasa a refuzat să mănânce clătitele astfel pregătite. Exasperat, soțul ar fi exclamat înainte de a mânca deopotrivă porția sa și a consoartei: ”Ia să văd ce firimituri (schmarrn) a gătit bucătarul!” Am să mă întorc în Franța, în micul oraș medieval Dinan din Bretania, unde este și un muzeu dedicat clătitei, iar felul tradițional este ”la galette”, o clătită cu diferite ingrediente.” (P. Roth).

Balcani.O împărțire justă a gastronomiei este în primă etapă aceea care face diferența între băuturi și mâncăruri specifice zonei discutate. În cartea sa „From the Caucasus to the Roof of the World: a culinary adventure” autorul Bert Fragner face câteva remarci demne de menționat. El susține: „The Balkans, Greece, Anatolia and the Fertile Crescent…are common heirs to what was once the Ottoman life-style, and their cuisines offer treacherous circumstantial evidence of this fact.” (Balcanii, Grecia, Anatolia … sunt moștenitori comuni a ceea ce fusese cândva stilul de viață otoman, și gastronomia lor oferă indicii circumstanțiale ale acestui lucru.).

Delicii ”otomane”.O băutură ce are la bază iaurtul turcesc este ayran. Această băutură este servită din Orientul mijlociu și până în România, din Serbia și până în Africa de Nord. Este un deliciu și totodată o mândrie să poți să te simți ca acasă aproape oriunde pe glob prin prisma aportului culinar efectuat de țări aflate în strânsă legătură cu fostul Imperiu Otoman. Șerbetul este o băutură imperială, pe care în zelul său Mehmed II o răcea cu gheață adusă din cele mai îndepărtate colțuri ale imperiului. Și pentru că în orice zonă ne-am afla, tăria este nelipsită, Imperiul Otoman pare că a dat naștere unei băuturi alcoolice denumită Raki. Numele destul de explicit pare a face trimitere către rachiu, băutura prezentă inclusiv în meniul uzual al românilor. Ciorba, pe care noi românii o considerăm adesea un fel tradițional își are originile în Imperiul Otoman. Aceasta, în funcție de particularitățile zonelor de consum, poate să fie corba sârbească, chorba bulgăreasca, shorba persană sau shurpa rusească.

Istanbul.Mâncarea în Imperiul Otoman este o mâncare sățioasă, adesea excesiv de dulce și cu multe grăsimi, deci și nesănătoasă în același timp. O remarcă mai mult decât pertinentă este că daca pizza a fost mâncarea de tip fast-food a vestului, estul a căzut sub patima altui produs specific fast-food, shaorma, shawarma în varianta turcească. Shaorma, deși nu pare, are în spate o istorie de aproximativ 100 de ani și este printre cele mai vechi tipuri de fast-food existente. Mehrdad Kia, în lucrarea sa „The Ottoman Empire” susține, de asemenea, existența unei laturi exclusiviste a gastronomiei otomane, gastronomia imperială, care cuprinde câteva specialități mai puțin cunoscute precum porumbel la proțap, kavun dolmasi sau pepene umplut și ayva dolma, un preparat fără carne cu ulei de măsline și legume saute. Istanbulul era în fond nu numai capitala imperiului, dar și capitala gastronomiei, zona care reunea tradițiile culinare de pe întreg teritoriul statului otoman. Bert Fragner realizează, în cartea sa „From the Caucasus to the Roof of the World: a culinary adventure”, o imagine de ansamblu susținând că „ …nu ar trebui să se uite faptul că este normal, tipic pentru orice mare cultură gastronomică să se bazeze pe varietatea locală și pe un schimb reciproc, o îmbogățire între ele, dar în același timp ar trebui să fie omogenizate și armonizate de o tradiție metropolitană a gustului rafinat.” (turismistoric.ro)

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Caleidoscop gastronomic. Clătite.
 Vizualizări articol: 601 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 5.0 din 2 voturi
Caleidoscop gastronomic. Clătite5.052

Facos Suceava
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei