Cezar STRATON

Motto. „Pe drumul unui mic cătun/ Venea un rus, venea şi-un tun,/ Şi tunul rus, şi rusul tun.” (tristih de Păstorel Teodoreanu)

Atrocităţile comise de Armata Roşie în cursul rapidei şi sîngeroasei ei înaintări spre Berlin (ca să le-o ia înainte Aliaţilor, suspectaţi de Stalin şi Beria că ar fi dispuşi să cadă la pace cu Hitler) sunt azi de neconceput pentru orice minte sănătoasă. Din cartea lui Antony Beevor „Berlin-Căderea, 1945”, precum şi din alte surse, voi selecta doar cîteva din groaznicele abuzuri comise asupra fetelor şi femeilor germane. Numărul nemţoaicelor violate de sovietici, spun surse medicale, a fost numai în Berlin între 95.000 şi 130.000, din care peste 10.000 au murit, cele mai multe prin sinucidere. Rata mortalităţii a fost, însă, cu mult mai mare în rîndul celor aproape două milioane de femei abuzate în tot cursul înaintării armatelor spre capitală, în estul Prusiei, Pomerania şi Silezia. Spioana sovietică Schulze-Boysen, capturată şi repudiată de tovarăşii ei, a fost violată „de 23 de soldaţi, unul după altul”. Părinţii îşi ascundeau fiicele prin poduri şi subsoluri, dar tot ei erau dispuşi să-şi trădeze vecinii, spre a-şi salva propriile progenituri. O mamă îi conducea pe ruşi spre alte ascunzători cu fete şi femei din cartier, un colocatar îi striga fetei scoase cu forţa din subsol de trei soldaţi beţi: „Du-te cu ei, pentru numele lui Dumnezeu! Ne bagi pe toţi în belea”. Multe femei au luat boli venerice, iar penicilina a devenit cel mai căutat produs pe piaţa neagră. Cel mai grotesc mit al propagandei sovietice – menit implicit să descurajeze elanul erotic al soldaţilor – era acela că „spionajul german lăsase în Berlin mii de femei infectate înadins cu boli venerice, pentru a slăbi forţele noastre şi a-i scoate din luptă pe ofiţerii şi soldaţii noştri”. Dar această grosolană minciună nu i-a impresionat pe bravii militari, decişi să se răzbune şi astfel pe duşmanii lor de moarte. Rata avorturilor a crescut şi ea, apreciindu-se că 90% din victimele violurilor au reuşit, totuşi, să avorteze. Multe dintre femeile ce au născut şi-au abandonat copiii în spitale, fiindcă ştiau că soţii ori logodnicii lor n-ar fi acceptat prezenţa acestora în casă. Violul nu răspundea numai unei necesităţi fiziologice mult timp reprimate, ci era efectul urii şi dispreţului induse de propaganda militară în ultimii trei ani. Îndoctrinarea – mai corect ar fi îndobitocirea – era atît de adîncă, încît chiar şi un general, Maslov, din armata lui Jukov, descria copiii germani ce plîngeau pe străzile unui oraş incendiat de soldaţii lui, astfel: „Ceea ce era surprinzător era faptul că plîngeau exact în acelaşi fel în care plîng copiii noştri!”. Ca efect secundar al fricii de violatorii slavi – dar şi conform legii nescrise ce leagă sexul de moarte (orgasmul e numit şi „mica moarte”) – sute de fete şi tinere femei germane s-au apucat de băut şi de făcut sex la întîmplare, cu cine se nimerea. Un ziarist norvegian aflat în acele zile la Berlin s-a arătat uimit de uşurinţa cu care fete şi băieţi în uniforme „îşi dădeau frîu liber instinctelor, într-o căutare înfrigurată şi disperată a plăcerii”, în grădina zoologică ori în cea botanică, în şcoli, în instituţii ori chiar pe scările blocurilor încă nebombardate. Multe erau fete virgine, de 17-18 ani, care preferau să facă dragoste cu unul de-al lor, ştiind că vor fi, probabil, violate de un rus murdar, beat şi violent. Violul – spun psihologii – e un act de violenţă şi de subordonare şi pedepsire, care are prea puţin de-a face cu sexul. Dovadă că majoritatea soldaţilor sovietici manifestau şi o violenţă suplimentară, chiar dacă victima nu opunea ori nu era capabilă să mai opună rezistenţă. O altă probă că violul era considerat ca un drept legitim, natural al învingătorului era faptul că femeile care se plîngeau comandanţilor militari că au fost agresate ori violate se loveau de indiferenţa şi chiar amuzamentul acestora. Un astfel de şef militar a răspuns, rîzînd, grupului de femei venite să reclame abuzurile soldaţilor sovietici: „Numai atît? Păi, cu siguranţă că nu v-a prins rău, ci v-a plăcut. Soldaţii mei sunt oameni vânjoși şi sănătoşi”. Cât de sănătoşi erau, stau mărturie cele peste 60.000 de noi îmbolnăviri venerice descoperite la Berlin după ce sovieticii au cucerit oraşul.”

(2016). (Din cartea ”Basarabia și Bucovina” (2 volume), ediția a II-a, în curs de apariție)