Suceava

Indeferentismul clasei noastre inteligente

„Încotro aruncăm privirile vedem şi ne convingem pe deplin că fiecare din naţiunile reprezentate în ţară la noi au oameni care lucrează în interesul neamului lor. Nu e o comună unde străinii să nu aibă apostolii lor de credinţă care port cârma; pe contra, poporul român, rămas ca oaia rătăcită. Indeferentismul clasei noastre inteligente e condamnabil şi, cu aceasta, am ajuns aşa de departe că nici în munţii românesci nu ne mai simţim acasă, şi, cu cât mai mare este acest indeferentism, cu atât mai mult cresc obrăznicia şi îndrăzneala duşmanului”.

„Revista Politică”, Anul I, nr. 11, 15 Octombrie 1886.

Suceava

„De la intrare, venind din oricare parte, te întâmpină aceleaşi magherniţe leproase, păşeşti aceleaşi drumuri desfundate şi murdare, străjuite de garduri sparte. În tot locul se ivesc urme ale unor furtuni, care au iezit cenuşă şi nisipuri streine pe comorile noastre. Împrejmuite de hanuri clădite din pietrele curţilor domneşti de altădată, singurele supravieţuitoare ale Sucevei vechi, bisericile, ctitorii voievodeşti, intră şi ele în paragină. Zidurile încep să crape, acoperişurile se sparg, ploaia pătrunde, picturile şi frescele se şterg, curţile sunt pline de bălării”.

„Crainicul Cetăţii”, nr. 3 - 4, Suceava, 1934.

Cîntecul difuzoarelor şi zumzetul ferăstraielor

„Un ultim fluierat şi roţile locomotivei au început să se învîrtă punînd în mişcare întreaga garnitură de vagoane. Odată plecaţi, ne-am aşezat lîngă geam admirînd frumuseţile naturii. Mai întîi dealurile golaşe, apoi munţii îmbrăcaţi în haina de culoare verde închisă a brazilor. Printre copaci, razele jucăuşe ale soarelui, care trecuse de zenit, mîngîiau crengile dîndu-le un luciu argintiu. La Falcău, în împărăţia pădurilor, trenul s-a oprit. Aici ne-a întîmpinat cîntecul difuzoarelor împletit cu zumzetul ferăstraielor, freamătul muncii forestierilor înfrăţiţi cu pădurea”.

„Zori Noi”, Anul XVIII, nr. 4930, Joi 17 octombrie 1963.