Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Ultima perioadă, de la lansarea candidaţilor PSD şi ai PDL încoace, nu a adus lucruri semnificative, chiar dacă luările de poziţie nu au lipsit. De o parte, sau de alta, însă, aceeaşi hârâială, aceeaşi poveste răsuflată care te îndeamnă să încerci să evadezi. Un exerciţiu pe care vă propun să îl faceţi alături de mine.
Tractoraşul, proaspăt închiriat de liberali, nu se dezminte. Vorba aceea : lupul îşi schimbă partidul, dar năravul ba. Am în faţa ochilor povestea pe care, de mai bine de zece ani - de când a cotit-o dinspre lupta sindicală spre cea politică - Brânduşel Nichitean ne-o tot serveşte - în numele ApR, PD sau, mai nou , PNL- cu un entuziasm şi o frenezie demne de o cauză mai nobilă. Se face cum că, acest Făt Frumos al politicii sucevene descalecă de pe calul său alb, rând pe rând, în satele frumosului nostru judeţ. Eroul nostru ştie să îmbine utilul cu plăcutul. Între două racordări la reţeaua de energie electrică, îi cade sedusă şi Ileana Cosânzeana În povestea noastră, Ileana Cosânzeana devine o eroina colectivă : organizaţia comunală a oricărui alt partid, altul decât cel al Fătului Frumos. Povestea continuă. În loc de nuntă, Ileana Cosânzeana se alege cu locuri eligibile pe lista marelui partid. Finalul este, însă, cu suspans. Abia după număratul voturilor exprimate vom şti dacă povestea poate fi încadrată alături de basmele care ne-au fascinat copilăria sau alături de farsele groteşti cu care viaţa politică ne-a obişnuit deja. Abia atunci vom şti dacă Ileana Cosânzeana era, aşa cum ne-a fost prezentată, de o frumuseţe fizică şi sufletească ca a fetei din popor, sau din contra, o fată bătrână hâită, care a ratat intrarea la facultate şi căsătoria din dragoste. Cât despre Făt Frumos, cel ce lasă cinci brăzdare în secţia de votare, numai de bine. Când scriam aceste rânduri, un prieten - aflat ca tot românul imparţial pe messenger - parafrazând ştirea potrivit căreia Nichitean tocmai a racolat încă 500 de foşti pedişti, mi-a sugerat un titlu care, deşi este de baladă, se potriveşte de minune pentru povestea pe care ce tocmai v-am spus-o : ,‚Tractoraş cu 500 de oi’’.
Politica românească este de poveste nu numai la nivel local. Deunăzi mi-a fost dat să îi văd strâns uniţi în jurul lui Ion Iliescu pe Mircea Geoană şi pe Adriasn Năstase. Măi, să fie. Transferând imaginea în plan local, imaginaţia mi-a jucat o festă, plasându-mă într-un context terifiant. Se făcea că îi văd, ciocnind pahare umplute cu dibăcie europarlamentară, pe Gavril Mîrza şi Ioan Băncescu, sub privirile îngăduitoare ale lui Mihai Grozavu. Pe perete era un poster cu Octav Cozmâncă, rămas acolo de pe vremea când acesta era utecist, iar la pupitru purta vorbele tuturora Ovidiu Donţu. Pentru a dovedi unitatea redobândită, Donţu folosea câte un cuvânt de la fiecare, doar virgulele dintre subiect şi predicat le lua, dând dovadă de spirit critic, de pe blogul doamnei Udrea.
Şi uite aşa ne îndreptăm spre alte zone ale spectrului politic, care, desigur, au poveştile lor la fel de fascinante. Aştept cu interes ca domnul Constantin Eugen Uricec să desăvârşească, aşa cum pompos a anunţat, opera sa de căpătâi ,,Cartea neagră a guvernării judeţului Suceava’’, parte, în opinia mea, a epopeii ,,PD-L-ul cel Viteaz şi Pupul său cel harnic’’.
Şi-am încălecat pe o şa şi v-am spus povestea aşa.
