Timur Vermes: „Ia uite cine s-a întors”

S-a întors: Adolf Hitler se trezeşte pe un maidan, în Berlin, în anul 2011. Nevătămat, în vârstă de 57 de ani şi singur-cuc. Nu ştie nimic despre vreo sinucidere, nu s-a prins că s-a încheiat războiul, nu ştie decât că Berlinul arată mult schimbat faţă de ultima oară când l-a văzut.

Drumul spre succes trece direct pe la cel mai puternic tabloid german

Hitler nu rămâne multă vreme nedescoperit. Doar că nimeni nu crede că e el. Un vânzător de ziare îl descoperă plimbându-se fără ţintă şi crede, evident, că ar fi un excelent imitator pe care prietena l-a aruncat în stradă.

Când află că Hitler nu a avut încă apariţii publice, se gândeşte că e doar timid. Sperând să mai câştige un bănuţ în plus, îl recomandă pentru televiziune. Îl prezintă unor bărbaţi de la o companie de producţie care mai treceau pe la chioşcul lui să cumpere cafea.

Hitler se poartă cât se poate de natural, iar oamenii de televiziune sunt entuziasmaţi, introducându-l de îndată ca oaspete permanent în emisiunea de comedie a showman-ul turco-german Ali Glumöz.
Hitler însă devine un succes cu ajutorul internetului. El devine un fenomen pe Youtube, ceea ce îi aduce şi mai multe apariţii şi o prezenţă mai lungă în emisiunea lui Glumöz, dar şi ameninţări din partea neo-naziştilor. Iar drumul spre succes trece direct pe la cel mai puternic tabloid german: „Bild”.

„Am vrut să arăt că Hitler ar fi avut astăzi aceleaşi şanse de succes ca pe vremuri, doar că în alt fel”

Dar succesul lui Hitler generează şi proteste. Secretara sa loială află despre rădăcinile sale iudaice şi îl ia la întrebări. Dar împotriva sa sunt mai ales neo-naziştii: pentru ei, Hitler reprezintă o insultă pentru... Hitler.

Doi băieţi supăraţi îl atacă într-o alee şi îi dau o bătaie soră cu moartea.
Hitler supravieţuieşte cu răni dureroase dar care nu-i pun viaţa în pericol. Şi începe să primească telefoane surprinzătoare la spital... Acum că atacurile l-au absolvit de bănuieli în ochii publicului, tot soiul de partide politice iau legătura cu el în speranţa că ar putea deveni un stindard al succesului pentru partidul lor.

Este contactat şi de o editură. Ne despărţim de Hitler când începe să-şi dicteze noua carte. Şi îl vedem făcând planuri: dacă alţii tot trag de el să li se alăture, de ce nu şi-ar înfiinţa şi el propriul partid?
„Am vrut să arăt că Hitler - spune autorul - ar fi avut astăzi, în societatea noastră democratică, aceleaşi şanse de succes ca pe vremuri, doar că în alt fel”.

Sursa: www.libris.ro