Margaret Mazzantini: „Venit pe lume”

Romanul „Venit pe lume” (2008), de Margaret Mazzantini, redă tulburătoarea poveste a vieţii unei femei de cincizeci şi trei de ani, Gemma, din Roma, care se întoarce, împreună cu fiul ei, în locurile unde trăise în tinereţe o mare iubire cu un fotograf genovez.

Un roman despre obsesia maternităţii şi despre imposibilitatea împlinirii ei

Gemma alunecă în trecutul tinerei cercetătoare care, pentru a scrie un studiu despre poezia lui Andriä, pleacă la Sarajevo. Ajutată de poetul Gojko, cel care avea să-i rămână prieten tot restul vieţii, Gemma descoperă farmecul oraşului, dar şi pe fotograful Diego. Întoarsă în Italia, trăieşte cu acesta o intensă poveste de dragoste, distrusă însă, în timp, de sterilitatea ei, care o va împinge la cele mai disperate gesturi, ultimul aruncându-i pe amândoi în vâltoarea unui război cumplit, care îi va marca ireversibil. Povestea lor şi consecinţele ei asupra vieţii Gemmei se conturează pe dramaticul fundal al celui mai lung asediu postbelic al unui oraş european: Sarajevo (1992).

Un roman despre obsesia maternităţii şi despre imposibilitatea împlinirii ei, un roman al dragostei pe timp de război, al dramelor individuale, al morţii şi al (re)naşterii în egală măsură.

O carte îndrăzneaţă şi plină de forţă epică care abordează teme majore

„Este - aşa cum prezintă cartea publicaţia Il Giorno - o poveste despre dragoste şi suferinţă, despre curaj şi teamă. Este povestea unei vieţi care renaşte din placenta neagră a unui război în care oroarea se împleteşte cu cele mai profunde dovezi de umanitate, o călătorie iniţiatică spre maternitatea (şi paternitatea) căutată cu orice preţ, iluminată de un fiu născut într-un oraş în flăcări”.

„Această carte îndrăzneaţă şi plină de forţă epică - aşa cum scrie La Republica - abordează teme majore: viaţa şi moartea, războiul şi pacea, într-un limbaj bogat şi tensionat, alimentat de un flux neîntrerupt de imagini, reflecţii şi metafore construite în jurul unor evenimente terifiante”.

Sursa: www.libris.ro