Modul de prezentare a agresiunii din Italia având ca posibil autor un român de etnie romă reflectă, de fapt, o imagine veche a românilor în străinătate, incidentul fiind scânteia care a aruncat în aer butoiul cu pulbere pe care stăteau deja conaţionalii noştri, prezumaţi a fi vinovaţi în masă.

Situaţia generată de agresiunea din Italia trimite însă automat la legislaţia europeană care promovează respectarea drepturilor omului, respectiv la un proces echitabil şi la prezumţia de nevinovăţie.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg, ca garant al respectării acestor drepturi la nivel internaţional, a condamnat în numeroase rânduri, nu numai România, pentru încălcarea articolului 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor, referitor la un proces echitabil, la prezumţia de nevinovăţie şi la drepturile acuzatului.

Punctul 2 al articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită".

Aceste drepturi recunoscute de Convenţia Europeană trebuie exercitate şi asigurate "fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie", potrivit articolului 14.

O simplă trecere în revistă a acestor prevederi - fără a fi necesară o cunoaştere aprofundată a cunoştinţelor de drept - vine în contradicţie cu intensa mediatizare a cazului din Italia în care autorul, indicat în special de mass-media şi mai puţin de autorităţile italiene, este un român de etnie romă. O poziţie mai radicală au avut doar primarul Romei, Walter Veltroni, şi cei ai dreptei naţionaliste italiene.

Dar, prezumţia de nevinovăţie, încălcată brutal în cazul presupusului agresor, se răsfrânge asupra întregii comunităţi române.

Arătând cu degetul asupra lui Nicolae Romulus Mailat - românul acuzat de violarea şi uciderea italiencei - media arată cu degetul asupra întregii comunităţi române, iar autorităţile, din diverse motive - de securitate, electorale sau politice - au decis urgentarea măsurilor luate împotriva românilor, mergând până la expulzare. De fapt, autorităţile italiene intenţionau de mai mult timp să ia măsuri ţinând cont de infracţionalitatea în creştere, statisticile poliţiei arătând că românii ocupă primul loc între străini. În plus, au mai fost şi alte cazuri, cum a fost cel al italiencei violate pe treptele unei biserici sau al femeii care a murit după ce a fost înţepată în ochi cu o umbrelă. Dar aşteptarea italienilor faţă de autorităţile din ţara lor a ajuns acum la limită, iar în urma mediatizării cazului au fost adoptate măsuri rapide, lăsând pe planul doi drepturile omului.

Fapta lui Mailat rămâne - ca şi celelalte ale infractorilor români din Italia - una reprobabilă şi de natură a oripila simţul civic şi moral al oricărui cetăţean, indiferent de etnie. Subiectivismul prezentării acestei situaţii a pus, însă, stigmatul asupra întregii comunităţi de români prezenţi în Italia. Şi mulţi nu merită aşa ceva.

Anatema aruncată asupra comunităţii de români din această ţară este clară. Imaginile cu români care locuiesc în corturi la periferia oraşelor italiene, informaţiile publicate în mass-media referitoare la românii care comit infracţiuni în această ţară par a fi butoiul cu pulbere care a avut nevoie doar de o scânteie: cazul Mailat-Giovanna Reggiani.

Valorile Uniunii Europene şi drepturile universale ale omului nu trebuie însă ignorate.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Modul de prezentare a agresiunii din Italia, scânteia pentru un butoi cu pulbere.

Comentarii