Şcolarul începător şi temele acasă

Cum ar fi atunci când pășești pragul unei instituții în prima zi ca nou angajat să fii sufocat cu toate informaţiile legate de specificul unităţii, de atribuţiunile tale, de organigrama şi spaţiere etc. Crezi că vei reţine tot? Vei şti numele la peste douăzeci de colegi? Vei şti unde are fiecare biroul şi cu ce se ocupa? Crezi că de a doua zi nu vei mai avea întrebări privind munca ta? Cum vei fi după o luna? Dar după un an?

De ce crezi că micul tău şcolar ar trebui să ştie tot? El vine din grădiniţă cu experienţa sa. Acolo ştia programul, cadrele, colegii, obiceiurile, cerinţele, spaţiile etc.

Copilul trebuie ajutat să perceapă activitatea ca pe o continuare firească a celei din grădiniţă. Şi acolo primea uneori teme. Ce eficienţă crezi că ar putea avea să-l sperii că temele de la şcoală sunt diferite, că pot ierarhiza copiii, că sunt notate …

Temele începutului de clasa întâi au menirea de a-l învăţa cu aceasta noţiune, de a dezvolta treptat responsabilitatea, de a exersa musculatura mâinii, de a-l obişnui cu orientarea în pagina şi mai puţin de a fixa cunoştinţe. În primele luni copilul le percepe ca un joc frumos. Acestea sunt de obicei scurte, solicită lucruri pe care copilul ştie să le facă şi desene care îi fac plăcere.

Şcolarul începător oboseşte repede, are atenţie şi concentrare de scurtă durată. Muşchii mici ai mâinii nu-i permit activităţi de scriere îndelungată.

Ca părinte este important să aloci atenţia cuvenita temelor acasă pentru a ajuta copilul în formarea responsabilităţii, în conturarea unui program de studiu.

Unele cadre didactice nu dau sarcini pentru acasă o perioada de câteva zile, o săptămână, două, tocmai pentru a realiza mai întâi conexiunea cu sufletul copilului, nu cu mintea lui. Să vină cu plăcere la şcoala este un obiectiv mai important la început decât temele în sine.

Când acestea încep, au o formă lejeră (termină rândul, pagina, desenează o minge etc.).

Părintele înţelege importanţa temelor dintr-o perspectiva mai complexă. El ştie că acestea au rolul de a iniţia munca independentă de mai târziu, de a sprijini înţelegerea şi învăţarea. De aceea este bine ca prin discuţiile zilnice (“Cum a fost la şcoala? / Ce v-a zis d-na învăţătoare? / Ce trebuie să faci acasă? etc.”) să fie alături de copil, să-l încurajeze şi să-l supravegheze.

Copilul nu are nevoie de prelegeri privind importanţa temelor. El are nevoie să se simtă apreciat că a îndeplinit o sarcină, să fie mândru şi să-şi dorească să le facă cât mai bine.

Încet, calm, cu răbdare se poate crea un început foarte bun, mult mai eficient decât cu ameninţări, presiune şi descrierea abstractă pentru copil a ceea ce va urma.

www.problemele-copilului-meu.ro