Ce nevoi au copiii noștri

Mulți pacienți ajung la psiholog din cauza dependenței de mâncare, droguri, alcool sau a altor deprinderi nesănătoase. Dependența e una dintre urmările unei copilării în care suntem tratați cu indiferență, privați de iubire, respinși sau abuzați de părinți. Persoanele dependente caută să se răsplătească pe ei înșiși pentru a se simți mai bine, dar alegerile pe care le fac sunt autodistructive deoarece erau doar soluții temporare. Oamenii care aleg o cale de autodistrugere nu fac asta din cauza lipsei de informații. Lor le lipsește inspirația și nu au simțul valorii de sine.

Un studiu desfășurat în cadrul unui grup de studenți de la Harvard a demonstrat că, până la jumătatea vieții, 100% dintre studenții care au simțit în copilărie că părinții nu-i iubesc au suferit o afecțiune gravă. Comparativ, din rândul acelora care s-au simțit iubiți, doar 25% au suferit de o boală gravă în același răstimp.

Pe măsură ce cresc, copiii au nevoie de mesaje precise de iubire și de securitate de la unul sau de la ambii părinți. Majoritatea oamenilor nu conștientizează asta decât atunci când copilul împlinește șase ani și când creierul lui funcționează ca acela al unui individ adult hipnotizat. Până la vârsta la care devine capabil să evalueze cuvintele părinților, copilul se luptă deja cu tiparele negative de gândire transmise acasă. Dacă sunt distructive, mesajele sunt foarte greu de depășit.

Când impun anumite tipare de comportament, anumite alegeri privind cariera și așa mai departe, părinții nu fac altceva decât să le răpească copiilor viața.

Problemele de familie apar în desenele copiilor. De exemplu, un copil poate desena imaginea familiei făcând chipul mamei ca și cum aceasta ar fi nervoasă și agresivă verbal, în timp ce tatăl stă cu mâinile în buzunare și cu spatele la mamă, arătând că, emoțional, el nu este prezent; iar copilul se desenează pe sine cu o față tristă sau temătoare. Când un astfel de desen le este arătat părinților, aceștia se simt motivați să ceară ajutor. În loc să audă interpretările terapeutului, care îi pot face să se simtă părinți răi, privesc ce le spune copilul prin imagini, stările prin care trece acesta; și așa li se atrage atenția mai eficient.

Consilierea de familie, seminariile despre cum să fii un părinte bun, ședințele de diminuare a furiei și cursurile de comunicare sunt deseori cheile cu ajutorul cărora o familie poate fi sprijinită să funcționeze unitar. Astfel, nu va fi înlăturat doar stresul proiectat asupra copilului, ci procesul va ajuta și la vindecarea bolilor lui fizice, așa încât acesta să aibă întreaga viață o minte sănătoasă și un trup sănătos.

Trebuie să recunoaștem că e important să ne ascultăm reciproc și să exprimăm în cuvinte iubirea din inimi. Asigură-te că le arăți copiilor că îi iubești, chiar și atunci când nu ești de acord cu acțiunile lor. Nu-i ataca folosind vorbe precum „E ceva în neregulă cu tine”. Ci folosește cuvinte ca acestea: „Te iubesc, dar ceea ce faci îți poate produce rău și te poate îmbolnăvi, așa că te rog să încetezi.” Le poți spune că nu îți place comportamentul pe care-l au, asigurându-i totodată că îi iubești necondiționat. Anii adolescenței sunt probabil cei mai solicitanți, mai ales dacă părinții nu știu să comunice cu iubire. Astfel, când copiii au nevoie să fie îndrumați și ajutați, ei nu simt că pot apela la părinți. Într-un studiu se arată că 70% dintre liceeni s-au gândit la sinucidere. Acești tineri nu știu cum să scape de ceea ce îi ucide, așa că se gândesc la sinucidere.

Ține minte că opusul iubirii nu este ura, ci indiferența, respingerea sau abuzul. De ce devin copiii agresivi? Când aud despre moarte de la figurile cu autoritate și sunt martorii unor comportamente negative dintr-un mediu destabilizat, vor acționa distructiv față de ei și față de alții, devenind hărțuitori, agresivi și violenți. Acești copii nu interpretează violența la fel ca adulții, deoarece copiii care se dezvoltă într-un mediu violent, lipsit de iubire, au un sistem nervos mult mai puțin sensibil la agresiuni fizice, zgomote și alți stimuli senzoriali. O parte din creier încetează să mai funcționeze, la propriu. Studiile au arătat că neglijarea, traumele și abuzurile din copilărie afectează fizic sistemul nervos central – creierul, coloana vertebrală și nervii –, iar unele structuri și căi neurale rămân nedezvoltate, în timp ce altele se dezvoltă excesiv.

Copiii pot exagera voit. Cel care face probleme primește atenție, ceea ce e mai bine decât să fie ignorat. Agresiunea e un sentiment normal; dar pentru a atrage atenția și uneori răzbunarea, copilul neiubit și respins va transforma agresiunea sănătoasă în violență și distrugere, în loc să o transpună în acțiuni constructive ca sportul, munca sau diferite pasiuni.

Așa cum focul poate încălzi sau arde o locuință, la fel energia copiilor poate fi direcționată spre acțiuni pozitive sau negative. Copiii pot fi rebeli într-un fel sănătos, fără să se transforme în hărțuitori. Când energia lor e dirijată spre ceva pozitiv  precum arte, sport, pasiuni, voluntariat, lumea devine un loc mai bun și nimeni nu se simte amenințat de acea energie. Trebuie să le furnizăm astfel de posibilități și să-i ajutăm pe copii să caute activitățile ce le satisfac nevoile într-un mod sănătos.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753 937 223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com