Cum alegem să reacționăm la stres

Ce se întâmplă când apar emoțiile? Până nu demult, oamenii de știință credeau că procesul este mai liniar: sistemul nostru limbic reacționează cu o emoție, cum ar fi mânia sau teama, care face organismul să răspundă cu puls mărit sau palme transpirate. Dar este mai complicat de atât. Creierul este programat să prezică lucrurile din timp, nu doar să reacționeze după ce lucrurile s-au întâmplat. Creierul folosește amintirile experiențelor din trecut pentru a anticipa în permanență ce se va întâmpla în continuare, după aceea corectează acele predicții atât cu informațiile curente primite de la lumea din afară, cât și pe baza semnalelor trimise de corp. În câteva secunde, toate aceste informații se adună, fără știrea noastră, și simțim o emoție.

Dacă „baza de date” a experiențelor noastre trecute conține multă rușine, este mai probabil să simțim din nou rușine. Emoțiile noastre nu sunt reacții pure la lume; sunt interpretările pe care le născocim despre lume. Cunoașterea modului în care sunt create emoțiile îți conferă putere. După ce știi asta, poți avea mai multe variante privind stările prin care treci. În loc să simți răspunsurile la stres ale corpului și să le consideri dăunătoare, poți să te gândești la excitația apărută în organism ca la o sursă de combustibil care îți va ajuta creierul să funcționeze rapid și eficient. Și, dacă te vei antrena suficient în această direcție, în cele din urmă creierul va ajunge să prevadă ca utile sentimentele de excitare.

Într-un studiu s-a constatat că studenții care erau încurajați să-și vadă stresul ca o provocare au obținut rezultate mai bune la examenele de admitere. Și când cercetătorii îi supun pe subiecți la factori de stres în laborator, cei cărora li se spune să-și considere stresul ca fiind util sunt capabili să-și mențină echilibrul social.

Un răspuns la provocare nu te face mai puțin stresat. Sistemul nervos simpatic continuă să-ți fie foarte excitat, dar este o excitație pozitivă, care te aduce într-o stare în care ești mai concentrat și ai mai multă forță. Pentru a-ți canaliza stresul astfel încât să-ți dea mai multă energie bună pentru un eveniment sau pentru obținerea unei performanțe, spune-ți: „Sunt excitat!“ sau: „Inima îmi bate cu putere și parc-aș avea fluturi în stomac. Fantastic – astea sunt semnele unui răspuns la stres bun și puternic”.

Bineînțeles, dacă ești supus la tipul de stres care te secătuiește emoțional, pe care l-au trăit mamele care își îngrijeau copiii cu boli cronice, acest limbaj poate să ți se pară prea superficial. În loc de asta, vorbește cu tine într-o manieră mai blândă. Ai putea să-ți spui: „Răspunsurile corpului încearcă să mă ajute. Ele au rostul de a mă ajuta să mă concentrez asupra sarcinilor pe care le am de îndeplinit. Sunt un semn că-mi pasă“.

Cei care se simt dependenți de „stresul bun” trebuie să știe că și excesul de stres bun poate fi dăunător. Este sănătos să ai perioade când sistemul cardiovascular îți este mobilizat și psihicul ți-e pregătit de acțiune. Dar corpurile și mințile noastre nu sunt construite pentru a susține în mod constant acest gen de stimulare ridicată. Este la fel de necesar să poți să te relaxezi. Îți recomandăm să te angajezi în mod regulat într-o activitate care să-ți aducă o refacere profundă.

Chiar și în situații stresante cronice – cum ar fi îngrijirea celor care suferă de boli cronice – stresul nu este un monolit sau o pătură de întuneric care nu poate fi risipit. Stresul și evenimentele stresante nu „trăiesc” în fiecare clipită, deși pot să ne viziteze. Fiecare moment conține un dram de libertate, pentru că putem decide cum să petrecem acel moment. Nu putem să rescriem trecutul și nu putem să dictăm ce se va întâmpla în viitor, dar putem alege unde să ne plasăm atenția în prezent. Și, cu toate că nu ne putem alege întotdeauna reacțiile imediate, putem să ne modelăm răspunsurile ulterioare.

Unele studii au arătat că simpla anticipare a unui eveniment stresant are aproape același efect asupra creierului și corpului ca trăirea acelui eveniment stresant. Când îți faci griji despre evenimente care nu s-au întâmplat încă, lași stresul să se reverse peste limitele sale temporale așa cum un râu poate să se reverse peste maluri, inundând minutele, orele și zilele care altfel ar putea fi mai plăcute. Este aproape întotdeauna posibil să găsești ceva care să te preocupe și prin urmare să păstrezi răspunsul la stres angajat în permanență. Când anticipezi un rezultat defavorabil înainte chiar ca evenimentul să înceapă, îți crești doza de stres amenințător și ăsta e ultimul lucru de care ai nevoie. Dar, în loc să eviți să te gândești la lucrurile stresante, este mai important să schimbi modul în care o faci.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753 937 223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com