Ce îi place creierului să mănânce

Acum, când ne-am pierdut instinctul pe care l-am avut cândva de a mânca ce trebuie pentru creierul nostru și când suntem adesea induși în eroare de mass-media și de educația învechită pe care o primim, trebuie să decidem noi înșine să ne reînvățăm să mâncăm ce este cu adevărat bun pentru noi.

Am putea să începem prin a analiza alimentele și substanțele nutritive care au făcut posibilă evoluția creierului nostru. Totuși, nu este atât de simplu să mâncăm și să ne mișcăm așa cum au făcut-o strămoșii noștri – la fel cum nu este atât de simplu să aducem înapoi mediul și condițiile lor de trai. Mai degrabă, indiferent cât de ciudat sună, trebuie să ne ascultăm creierul pentru a obține o mai bună cunoaștere a ceea ce avem nevoie pentru a atinge un nivel de sănătate optim, precum și inteligență mintală.

Există destul de multă confuzie cu privire la ce alimente și ce nutrienți sunt buni pentru creier și care dintre aceștia sunt vătămători. În funcție de persoana pe care o asculți la TV sau pe Internet, într-o zi afli că ouăle sunt bune și într-o altă zi că sunt rele, că sodiul este responsabil de tensiunea arterială ridicată, până când nu mai e, în timp ce carbohidrații și grăsimile se joacă de-a băieții buni și băieții răi.

Confuzia apare din cauza faptului că puțini specialiști știu cum funcționează, de fapt, creierul, și încă și mai puțini au avantajul de a-i fi studiat chimia. Majoritatea oamenilor nu-și dau seama că solicitările nutriționale ale creierului sunt extrem de diferite de cele ale altor organe din corp. Creierul uman este un organ special, care funcționează în conformitate cu propriile reguli și preferințe. Indiferent cât de înfometat ar putea fi, creierul rămâne totuși un consumator pretențios. În comparație cu restul organismului, care a găsit o cale de a procesa majoritatea nutrienților în avantajul său, creierul este foarte strict și deosebit de selectiv când vine vorba de mâncare.

Dacă ar fi să comparăm organismul uman cu sistemul internațional de comercializare a alimentelor, creierul ar fi cel care ar impune reglementări severe, spre deosebire de alte organe. În lumea reală, dacă o țară își poate furniza singură suficiente alimente, poate limita importul lor. Când mănânci afine proaspete cu fulgi de ovăz într-o zi de iarnă, acele afine au fost importate din America de Sud. Dar dacă adaugi lapte la același ovăz, cel mai probabil acesta vine de la o fermă locală.

Creierul este la fel de strict când vine vorba de importul alimentelor. Tot ceea ce creierul poate să producă local este făcut local. Creierul are capacitatea de a-și asigura propria nutriție. Nu chiar toată, ci o parte. Restul trebuie să fie obținut din mâncarea pe care o consumăm.

„Restul” înseamnă toți nutrienții de care creierul are nevoie, dar pe care nu-i poate produce el însuși sau pe care nu-i poate produce în cantitate suficientă pentru a-și acoperi necesitățile – nutrienți esențiali pentru creier. De unde știm care sunt nutrienții esențiali pentru creier și care nu? Nutrienții esențiali pentru creier au deosebita onoare de a fi printre puținele substanțe care pot trece de bariera sânge-creier, așa că pot fi primele care ajung cu succes în creier.

Creierul uman are nevoie de peste 45 de nutrienți pentru a fi în cea mai bună formă, și modurile în care acești nutrienți sunt folosiți sunt la fel de diferite precum sunt moleculele, celulele și țesuturile la a căror creare contribuie. Nutrienții se împart de obicei în cinci grupe importante, reprezentând elementele constitutive de bază ale hranei noastre: proteinele, carbohidrații, grăsimile, vitaminele și minerale.

În medie, organismele noastre sunt făcute dintr-o cantitate destul de mare de apă (60%), urmată de proteine (20%), grăsimi (15%), carbohidrați (2%) și niște vitamine și minerale. Aceste proporții din creier se schimbă din moment ce conținutul de apă de acolo este într-o proporție chiar și mai mare decât în restul corpului. De fapt, creierul este făcut din 80% apă. O cantitate destul de mare de apă pentru un organ atât de activ. Grăsimile (de exemplu, lipidele) vin pe locul al doilea (aproximativ 11%), urmate de proteine (8%), vitamine și minerale (3%) și un pic de carbohidrați.

Sănătatea creierului nostru este extrem de dependentă de alegerile alimentare pe care le facem. Chiar dacă moștenirea genetică ne poate predispune la diverse boli, ar trebui să ne acordăm nouă înșine un pic mai multă încredere când vine vorba de controlul pe care îl avem asupra sănătății creierului nostru. Ceea ce noi toți putem și ar trebui să facem este să ne asigurăm că avem grijă de creierul care ne-a fost dat cu atât de multă bunăvoință, hrănindu-l cât mai bine posibil, lucru care ne va spori în mod natural șansele pentru o viață mai lungă și mai sănătoasă.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753 937 223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com