Sărăcia, lipsa unui loc de muncă permanent sau a unei locuinţe fac ca, în fiecare lună trei, patru familii de suceveni să solicite Direcţiei Judeţene pentru Protecţia Copilului (DJPC) o formă de protecţie pentru copiii lor, fiind dispuşi chiar să renunţe pentru totdeauna la cei cărora le-au dat viaţă.
Directorul Direcţiei Sociale a judeţului, Florin Tărnăuneanu, ne-a declarat că, numai în ultima lună, trei mame tinere, care au rămas însărcinate fără să-şi dorească asta, au vrut să renunţe la copii imediat după ce le-au dat naştere. Copiii pe care părinţii lor nu-i mai vor ajung la asistenţi maternali, iar DJPC începe procedurile de pregătire a adopţiei. Cu cât sunt mai mici, cu atât cresc şansele de a avea o familie, deşi legislaţia consideră adopţia ca fiind ultima soluţie pentru protecţia unui copil.
La acest moment, pentru 36 de copii părinţii lor naturali şi-au dat acordul pentru adopţie, ceea ce înseamnă că sunt dispuşi să nu-i mai întâlnească niciodată. În grupul celor 36 de copii sunt şi şase perechi de fraţi, cu vârste cuprinse între 4 şi 8 ani, care nu pot fi adoptaţi decât împreună. Doi dintre copii au un handicap fizic, iar alţi şapte au handicap fizic şi neuropsihic. Jumătate dintre copii sunt de etnie romă.
Florin Tărnăuceanu afirmă că majoritatea familiilor care vor să adopte îşi doresc un copil care să aibă maxim 2 ani şi că cei trecuţi de 5 ani au slabe şanse să-şi găsească părinţi.
„Toţi cei 36 de copii sunt la asistenţi maternali şi sunt informaţi despre adopţie, ei ştiu că pot fi adoptaţi. Dacă asta se va întâmpla sau nu, rămâne de văzut”, spune Tărnăuceanu.

 

Peste o mie de copii, abandonaţi de familiile lor

În cazul unei eventuale adopţii, potenţialii părinţi primesc informaţii doar despre etnia copilului, starea lui de sănătate, eventual boli ereditare şi dacă mama a avut probleme cu alcoolul sau drogurile pe perioada sarcinii. După adopţie, părinţii naturali nu mai au voie să contacteze copilul.
Din statisticile DJPC reiese că, din momentul în care părinţii naturali îşi dau copiii în plasament, la asistenţi maternali, puţini sunt cei care mai merg să îi viziteze sau să-i ia în vacanţe acasă, prin urmare acceptul de adopţie este mai mult o formalitate la capătul drumului de abandon. În sistemul de protecţie a copilului din judeţul Suceava, peste 700 de copii se află în plasament maternal şi alţi 500 sunt în diverse centre de ocrotire.
Mai trebuie spus că în România procedura de a scoate un copil dintr-o situaţie de risc familial este destul de dificilă şi că, nu de puţine ori, este nevoie de ordonanţă preşedinţială pentru a lua un copil dintr-o familie nedispusă să renunţe la alocaţie „doar” pentru că a aplicat corecţii fizice unui minor.
În astfel de situaţii, DJPC trebuie să apeleze, contra cost, la un executor judecătoresc, iar „taxa de copil” se ridică la zece milioane de lei vechi. Deşi interesul copilului este să fie scos din familie, Direcţia de Protecţie a Copilului nu este scutită de plata acestei taxe.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Treizeci şi şase de copii suceveni, daţi de părinţi spre adopţie.

Comentarii