În căutarea naturaleţei

Am pornit agale pe străzile oraşului în căutarea naturaleţei. Nu ştiu după ce să mă ghidez, ceea ce caut a fost de mult timp dată uitării.

M-am documentat şi pornesc entuziastă, trebuie să fie ceva nemaipomenit, deoarece toţi vorbesc despre "ea", toţi o doresc, dar foarte putini o posedă.

Suntem pasagerii fără voie ai unei lumi care promovează cu atâta patos "ambalajul", fără a da câtuşi de puţin importanţă "termenului de valabilitate".

La fiecare pas îţi răpesc privirea "păpuşi de porţelan", zugrăvite frumos, ce-i drept, cu produse de cea mai bună calitate, genele false flutură-n vânt iar efectul este uimitor.

Pe zi ce trece suntem mai săraci moral şi spiritual, ne închinăm Zeului Blugilor şi venerăm mărci precum Chanel, Louis Vuitton şi multe altele, în goana după lucrurile de o clipă, contează eticheta şi nu originalitatea.

Continui să colind străzile în lung şi-n lat, mă împiedic de chipuri desprinse parcă din basme, de obiecte vestimentare intrate la apă, dar înaintez cu scopul de a căuta frumuseţea neschimonosită pentru a compara.

Tresar la un moment dat crezând că am găsit-o în sfârşit pe chipul unei tinere cu măsuri perfecte, ochi năucitori, ţinută irezistibilă.

Fericită mă întorc spre casă dar hotărăsc a poposi într-un parc. Mi-am tras sufletul, găsisem ce îmi dorisem dar…, pe banca alăturată, doi bătrânei cu chipurile brăzdate de trecerea timpului mi-au arătat ce înseamnă naturaleţea, acea carismă dulce, ochi blânzi şi lipsa artificialităţii.

M-au convins să mă întorc acasă cu certitudinea că frumuseţea se află în ochii privitorului şi nu ascunsă sub straturi artificiale.

Aurelia RIVNIC