Cu tinereţea mea apăr viaţa

În Suceava se fac 28 de avorturi pe săptămână. Sunt fete de 14 – 15 ani, care avortează fără acordul părinţilor. Dar sunt şi femei de 30 – 40 de ani care avortează copii nevinovaţi care nu au nici o vină că nu sunt doriţi. Sunt femei care nu vor să devină mame şi cred că avortul este doar un „joc”.

Ele nu se gândesc la bietul copil, dar Dumnezeu de acolo de sus, din cer, le vede pe aceste femei, „mame” şi care vor da socoteală atunci când vor trece pe lumea cealaltă. Eu nu cred că acele femei au inimă, nu cred că vor suferi dacă avortează un copil sau poate mai mulţi.

Poate nu au posibilitatea să-i crească, dar nici nu trebuie să-i omoare. Totuşi, pot să-i dea la un orfelinat să aibă grijă de prunci, sau la altcineva. Fetele se încurcă cu băieţi, iar aceştia le lasă însărcinate şi după aceea le părăsesc, iar ele ori sunt obligate, ori de bunăvoie merg să avorteze, să omoare copilul. Dumnezeu nu ne-a lăsat pe pământ ca să ne omoare părinţii sau altcineva, ci ca să trăim. Dacă le-a dat acelor femei un copil, ele trebuie să-l nască, nu au nici un drept să-l avorteze. Dacă nu şi-l doresc, de ce l-au făcut? Noi, femeile, trebuie să dăm viaţă altor oameni, nu să îi ucidem.

Dar nu întotdeauna fetele sunt de vină. În unele cazuri, părinţii nu vor să ştie că fata lor are în pântec un copil şi merg cu ea la avort, chiar dacă ea nu vrea dar trebuie să facă ce îi spun părinţii. La noi în ţară, dar nu numai la noi, avortul a devenit o obsesie, un joc pentru acele femei. Nu numai la noi mai există aşa femei fără suflet, mai sunt şi în alte ţări, dar nu atât de multe ca la noi în Suceava.

Ana-Maria CHIBICI,

clasa a VII-a B,

Şcoala Nr. 1 Suceava