Gabriel MANȚĂ

Dacă pe olandezi i-ar duce capul precum pe politicienii noştri, ar trebui ca la ultimul meci să-şi schimbe culoarea din portocaliu în verde! Aşa cică ar mai avea şanse... Oricum, primul pas l-au făcut, s-au transformat din portocale în lămâi, căci numai cu lămâie le mai poţi priza jocul. Cel puţin Robben, după ce că e sub orice critică, şi neinspirat, şi egoist, se mai vorba aia şi în potecă. A venit acum rândul olandezilor să fie exasperaţi de figurile sale, că bavarezii se felicită deja că Robben nu e neamţ. La schimbare, ostentativ, Robben a ieşit pe partea opusă, şi-a scos tricoul şi a arborat o mimică dispreţuitoare. S-ar putea ca meciul viitor, dacă selecţionerul van Marwijk are “mingi”, să nu-l mai vedem pe iarba verde. Nici ceilalţi olandezi n-au excelat, dar măcar ăia au pus capul în pământ. Van der Vaart, de exemplu, de mult nu mai are nimic de oferit fotbalului mare. Nu este departe nici Kuyt, care a început prin a se dezobişnui de gol. Huntelaar a fost golgeter la nemţi, nu şi cu nemţii. Van Persie s-a scos cu golul marcat, iar dintre ceilalţi singurul care a tras de el a fost Sneijder. Fără a fi forte din punct de vedere fizic, la un moment dat a venit la margine pentru a cere o faşă elastică. Una peste alta, îmi vine greu să cred că Olanda va reuşi să-i păcălească la două goluri pe portughezi, chiar dacă şi aceştia au în echipă o vedetă închipuită. Cert este că din toamnă vom avea parte de adversari olandezi tineri, talentaţi, cu dorinţă de afirmare. Pe obosiţii ăştia poate îi mai păcălea Piţi de un 0-0, dar la generaţia următoare nu cred că va merge.

Dar să-i lăsăm pe învinşi în durerea lor şi să ne ocupăm şi de băieţii ăştia care au pierdut cu Elveţia... Ca la tenis, sunt mingi şi mingi, trebuie să le câştigi pe alea care contează. Toată admiraţia pentru echipa Germaniei, singura dintre cele opt din primele două grupe care este calificată 100% înaintea ultimei etape. Paradoxal, fiecare dintre celelalte şapte are şansele ei, mai mari sau mai mici. Această echipă a Germaniei are jucători de toate tipurile, mai vârstnici, mai tinerei, mai panzere, mai fâşneţi, mai tehnici, mai ciobănaşi. Dar fiecare dintre ei disciplinaţi şi puşi acolo unde trebuie de Joachim Loew. Cel care o ia un pic pe de lături este turcul Oezil, care ţine de minge un pic mai mult decât ar trebui la o echipă nemţească. Dar trebuie să recunoaştem că ştie să ţină de ea!