Gabriel MANȚĂ

Numai mie mi se pare că situația de la Rapid a devenit intolerabilă? Și vorbesc din punctul de vedere al unui om neimplicat, altfel decât ca ziarist. Dar am în jurul meu suporteri și le simt disperarea. Sau poate s-a trecut demult peste momentul optim al demiterii lui Bergodi, a devenit prea greu de redresat situația pentru oricine. Dar nu există numai demitere pe lumea asta. De aceea, mă așteptam la mai multă onoare de la italian. Eticheta de antrenor pe care i-am pus-o, antiFCSB, nu mai acoperă eșecurile din rest, care vin în serie, pare că nu se mai opresc. Iar ultimul, acesta de la Craiova, e cel mai gogonat. Se spune că antrenorul bun se vede la pauză și la schimbări. Dacă reciproca ar fi valabilă, atunci echipa care se prăbușește după pauză, și în urma unor schimbări neinspirate, atunci ce fel de antrenor are? După deschiderea scorului și eliminarea unui adversar, situație ideală din orice unghi ai privi-o, Bergodi s-a grăbit să-l schimbe pe Papeau cu Petrila. În mintea lui, urma să joace pe contraatac împotriva unei echipe aflate în inferioritate numerică! Doar că norocul nu-i ajută decât pe cei curajoși. S-a trezit Mitriță cu definiția pasei filtrante, valorificată de un timing perfect la forfecarea apărător-atacant, apoi a venit și o neglijență stupidă la un contact în careu, așa că adio joc pe contraatac. Ar fi fost bun Papeau, capabil să scoată om din joc pe spații mici, dar justificarea la schimbarea lui era că luase un galben. Păi dacă aceste criterii se aplică așa, fără nuanțe, atunci antrenorul ar trebui să fie contabil sau conțopist. Deocamdată, plutonul se uită cu speranță la Hagi: să fi reușit o nouă minune cu FCSB?