Doru POPOVICI

Alaltăieri, tot internetul s-a inflamat la finalul unui meci amical disputat în Arabia Saudită între Al-Hilal și Al Nassr, la echipadin urmă jucând Ronaldo. A câștigat Al-Hilal cu 2-0, iar la finalul partidei, un grup de fani ai acestei echipe s-a gândit că Ronaldo merită "pedepsit" pentru nu știu ce fapte din teren, drept pentru care au aruncat spre el, în timp ce acesta părăsea gazonul, îndreptându-se spre culoarul de ieșire, cu niște tricouri de-ale echipei lor de suflet, Al-Hilal. La numărătoare au ieșit 10. Cristiano Ronaldo, într-o clipă de supărare sau furie, a cules unul dintretricourile aruncate, l-a făcut ghem și a mimat că se șterge cu el... fix acolo! Sau chiar s-o fi șters, că era transpirat la final de partidă! Mamă, mamă, ce mai freamăt, ce mai zbucium! Fierbe netul: derbedeul, cum și-a permis?, a sfidat lumea arabă și alte (multe) cretinisme d-astea. Întreb și eu, ca spectator neutru și că fan de o viață al lui Ronaldo: dar ăia care au aruncat tricourile, așa-și demonstrează atașamentul / dragostea față de echipa favorită, aruncând tricoul acesteia? Păi dacă tot l-au aruncat, devenise deja o cârpă aruncată cumva la gunoi, așa că unde-i sfidarea? Vă amintiți scena de cu mulți ani în urmă, când lui Dani Alves, brazilianul de la Barcelona (da, da, cel care așteaptă acum sentința pentru presupusul viol, care mie mi se pare doar o făcătură a unei vagaboande) un spectator i-a aruncat o banană, iar Dani a cules-o, a desfăcut-o, a mușcat din ea, și abia apoi a bătut cornerul pentru care ajunsese acolo. A fost și asta tot o golănie? Sau un fel original și plin de umor de a se apăra, absolut legitim? Cum evident că și gestul lui CR 7 a fost tot unul de legitimă apărare.