Gabriel MANȚĂ

Continuăm cu petele, că avem cu ce, dar totodată și încheiem. Pentru că de Crăciun trebuie să fim mai buni. Sărbători fericite!

Nota 3 pentru arbitrul polonez! Probabil cel mai cunoscut ziar de sport din lume, adică L’Équipe,n-a putut să se ridice deasupra daunei primite în finală și s-a răzbunat pe fluieraș. Pot să înțeleg că penalty-ul ăla a fost acordat ușor, dar cu concursul non-fundașului Dembélé, care a fost pus de Deschamps să-l marcheze pe Di Maria pe considerent de 10 ani în minus, cu viteza aferentă în plus. Doar că puriul argentinian l-a făcut în colț, din gleznă, iar francezul s-a trezit că-i ține trena, călcând pe ea. Am mai spus-o, oameni obișnuiți sunt faultați mai dur de borduri, pe stradă, și nu cad ca Di Maria sau ca alții, o grămadă, care au interesul ăsta, să cadă! Păi nu se spune că e o adevărată artă obținerea loviturilor de la 11 metri? Poate că polonezul merita nota 3 dacă dădea penalty la simularea aia jenantă a lui Thuram, din finalul meciului, care s-a ales cu un galben. Asta e, se întâmplă și la turnuri Eiffel mari, jurnaliștii francezi de la L’Équipe au fost mai mult francezi decât jurnaliști.

Organizarea Mondialului din Qatar a fost impecabilă, deci a meritat. Parcă la GSP (sau Libertatea) am văzut o analiză în care asemenea evenimente globale (Mondiale, Olimpiade) sunt adjudecate de regimuri autoritare pentru că acestea țin mai mult la imagine decât la profit, ceea ce nu se întâmplă în democrații. Iată, numai în ultimul timp am avut Rusia, China, Qatar. Iar gazda arabă a Mondialului e la bani-lumină de profit, probabil că are balanța cea mai dezechilibrată, afluxul turiștilor-suporteri fiind uneori ridicol în cazul unor țări altfel mari consumatoare de fotbal. La care se adaugă și faptul că resursa umană era tot colaterală, se puteau risipi vieți precum petrodolarii. Și despre democrație se spune că e un sistem imperfect, dar totodată cel mai bun pe care îl putem avea. Nu uit că la ultimele turnee finale găzduite de țări democratice s-au înregistrat distrugeri materiale și chiar victime în rândul suporterilor sau al forțelor de ordine. În Qatar nici măcar n-am auzit de incidente. Însă mai bine o libertate primejdioasă decât o sclavie liniştită. N-am spus-o eu, dar subscriu.