Mircea Radu IACOBAN

Iată cum se autodefinesc austriecii (în „Cartea Austriei”, publicată de guvernul de la Viena în 1948): „Austria a fost și este o țară de oameni simpli, pașnici, de înaltă cultură, catolici amiabili, reuniți nu pentru războaie sau cauze politice, ci pentru cinstirea tradițiilor străvechi.” Sună frumos! Dacă mai adăugăm castelele vieneze, pârtiile de schi, yodlerele tiroleze cântate cu zâmbetul adiacent, peisajele montane de carte poștală ilustrată și meandrele învolburate ale Dunării albastre, alcătuim un tonic peisaj bucolic reprezentând blajinii Europei binecuvântați prin veac de muzica lui Beethoven, Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert, a familiei Strauss ș.a. Nu-s cu toții băștinași get-beget, și de aici poate începe o discuție privitoare la sinceritatea austriecilor, care, potrivit unei foarte cunoscute ziceri a regizorului american de film Billy Wilder „sunt oameni geniali, pentru că au făcut lumea să creadă că Hitler era german și Beethoven austriac” – două mari falsuri ce continuă să dăinuie rezidual în mentalul european. Desigur, n-au nici o vină austriecii de azi că în țara lor s-au născut Hitler, Goebells, Kaltenbrunner, Seys Inquart, Skorzeni (cel care l-a salvat pe Mussolini din captivitate – o curiozitate, în 1963 avea să fie recrutat de Mossad!), Eichmann (a regizat de la Viena „soluția finală”) și atâția alți naziști notorii, dar lasă loc pentru bănuiala unei latente și perene simpatii ascunse față de un trecut care încă mai fumegă și care se caută să fie cumva șters din istoria recentă a statului austriac. Așa-zisul prim „temei legal” l-ar constitui Declarația de la Moscova (1943), care fundamenta victimizarea de mai târziu. Iată teza: „Anschluss-ul din 1938 a fost o ocupare evidentă a Austriei de către un agresor străin. 1938-1947 ar trebui considerată o perioadă de ocupație străină.” Stalin a afirmat chiar că „Austria a fost prima victimă a lui Hitler.” Drept pentru care s-a ajuns la recunoașterea rușinoasă a tuturor austriecilor ca fiind victime ale Germaniei naziste, ceea ce a permis reintegrarea foștilor naziști (o șesime din totalul adulților din țară!) în viața socială și în Poliție. Cât pe ce să se obțină și despăgubiri de război! De parcă s-ar fi uitat entuziasta primire făcută lui Hitler, nu s-ar ști că Partidul nazist austriac a fost mai vechi decât cel din Germania, și că un SS austriac a existat cu mult înaintea Anschluss-ului. Primea ordine direct de la Berlin! Gestapo-ul avea în Austria 900 de angajați, 80% dintre ei provenind din Poliția locală, iar 75% dintre comandanții lagărelor morții din toată Germania erau austrieci! Cel dintâi mare lagăr nazist a fost construit în Austria, lângă Linz (Mauthausen) și a ajuns să aibă peste 100 de lagăre în subordine. Aici au murit peste 100.000 de evrei, țigani și oponenți politici. Într-o primă etapă, în școala austriacă ajunsese să se vorbească despre un ciudat Holocaust… fără evrei! Crimele de război au început să fie recunoscute abia după 1990! Nu de mult, un ofițer activ al armatei austriece și-a procurat o uniformă nazistă cu zvastică la cască și a participat la activități militare făcând salutul nazist. Tarner, ministra apărării, și-a manifestat regretul și dezaprobarea, dar, semnificativ, ofițerului cu pricina doar i s-au schimbat atribuțiile, fiind păstrat în efectivele armatei austriece! În urmă cu câțiva ani, Statul a decis să aloce 800.000 de euro pentru a cumpăra casa în care s-a născut Hitler din orășelul Brennan am Inn. După 1948 urma să fie aruncată în aer, dar au salvat-o americanii, în numele respectului ce se cuvine acordat istoriei. Imobilul s-a păstrat intact, doar că în față i s-a așezat, pe o lespede, inscripția care vorbește despre „fascism niciodată!” și „milioane de morți”, culmea, fără să apară – oare, de ce? – numele lui Hitler! Respectiva inscripție urmează să fie dusă la un muzeu, iar casa, după restaurare, va găzdui o secție de Poliție. Nu se putea afla o destinație mai potrivită! Despre ororile inimaginabile săvârșite de armata austriacă, adică de către „oamenii simpli, pașnici, de înaltă cultură”, în Bucovina (Primul Război Mondial) am scris într-o tabletă precedentă. Abia în ultimii ani s-a acceptat „co-responsabilitatea” (Mitverantwortung) în Austria, iar despăgubirile cuvenite Israelului au început să se plătească nu numaidecât dintr-o recunoaștere a contribuției la Holocaust, ci după ce au devenit condiție a aderării europene. Că au pățit-o și alții, nu numai noi…