Nicolae Romulus DĂRĂMUȘ

30 noiembrie...

Tocmai îmi luasem din raft gemul de prune. E făcut de firma fiicei unei prietene din pruncie; devenită o mamă tare necăjită mai apoi; fiica - o femeie atentă acum - știind ce-i necazul, ține la produsele bune; așa înțelegând ea să își iubească țara...

La casierie, am dat însă peste el!... Un ins... Se țigănea, susținând că produsul lui costă doar 4 lei. Casiera insista că a văzut greșit, că se va fi uitat la altă etichetă... El, nu și nu!... Bălmăjea furios că e tras pe sfoară... Casiera s-a ridicat... Au mers împreună în magazin, s-au întors și omul a plătit, bombănind...

Abia atunci am văzut obiectul. Unicul, cumpărat cu 6 lei: un mic tricolor. Femeia avusese dreptate.

În aceeași zi, întâmplător în trafic, i-am recunoscut mutra la volanul unui Mercedes 4x4. Drapelul abia cumpărat flutura aninat la portieră...

Zâmbind amar, mi-am amintit de rostirea unui fost coleg din clasele primare care, la o repetiție pentru serbarea de 23 August, pornise avântat: ”Ce-ți doresc eu ție, Dulce Românie?”... S-a oprit încurcat, a tăcut îndelung,... și a oftat ca peștele pe uscat: uitase versurile. Și, găsind soluția primei strofe, a încheiat: ”Dulce Românie, asta ți-o doresc!”