Doru POPOVICI

Sunt deja mai bine de două decenii de când sportul românesc în general (nu vorbim aici de fotbal, fiindcă la ăsta prăbușirea nu doar că e totală, dar chiar că nu se arată nici măcar umbre de speranță de redresare) a luat-ola vale într-un mod și cu o vitezăpe care nu i le-am fi putut bănui vreodată. Aș zice chiar că dacă în sporturile contracronometru (atletism, ciclism, patinaj etc.) am fi înregistrat timpi comparabili cu cei ai prăbușirii sportului, atunci am fi fost campioni mondiali la multe discipline! Sporturi în care altădată eram model, etalon, ideal aproape intangibil (precum în gimnastică sau lupte, chiar la unele probe de atletism feminin unde făceam legea) acum se zbat într-o mocirlă din care multe par a nu avea nicio șansă de evadare. Altele, în special cele acvatice, au avut perioade, mai ales în anii '70 - '80, în care românul părea frate cu Popeye Marinarul, nu cu codrul, atât de bine vâslea în toate tipurile de ambarcațiuni, după care s-a înecat, aparent fără a putea fi resuscitat. Numai că în acest an, mai exact odată cu sosirea verii, au început să se producă fel de fel de evenimente care par a ține mai degrabă de paranormal, de zonă crepusculară, decât de logica lumii normale. Startul l-a dat David Popovici. Nu medaliile de aur, multe al naibii deja, ci faptul că cel mai rapid înotător din istoria Terrei este român, aproape că te sperie. De unde o fi izvorât acest omuleț, care parcă e mai mult delfin? Nici n-a ieșit bine Popovici ăsta din apă, că s-a aruncat în ea, tot la Roma, un alt Popovici: Constantin, care a devenit primul campion european al unei probe proaspăt incluse în campionate: high-diving, adică sărituri în apă de la înălțime (27 de metri, adică de pe la etajul 9!) Între timp, pe alte ape, au înnebunit și canotorii (de speriat: 5 medalii de aur și 3 de bronz la Europene), pentru ca apoi să izvorască și un urmaș al lui Ivan Patzaichin, canoist adică, pe numele său Cătălin Chirilă, proaspăt campion european la 1000 și medaliat cu bronz la 500 m! Ca să nu credem că suntem chiar neam de sirene și delfini, iată că și pe uscat am repornit motorul performanței: aur la ciocan fete, prin Bianca Ghelber, aur prin Bernadette Szocz la Europenele de tenis de masă, dar și argint și bronz la aceeași probă, dublu fete, de am umplut doar noi podiumul, chestie pe care poate doar chinezii s-o mai fi reușit, la Mondiale! Ceva îmi scapă. Parcă sunt deja prea multe evenimente de bine. Noroc de fotbal, că mai echilibrează balanța!