Gabriel MANȚĂ

Am reușit să fac închei inaugurarea personală a stadioanelor noi din București odată cu meciul de ieri din Youth League, dintre Dinamo Kiev și Sporting Lisabona (scor 1-2). Ce au în comun cele trei stadioane aveau și înainte: toate se găsesc pe linia tramvaiului 41! Pe Ghencea am fost la meciul României cu Armenia, ăla în care a dat Mitriță gol cu capul, iar pe stadionul Arcul de Triumf am fost tot la un meci al naționalei, dar aia de rugby, cu Georgia. Cele trei stadioane pot fi numite moderne, nu neapărat și cochete, dar poate vor deveni în timp. Să nu uităm că ele trebuiau să fie gata înainte de Campionatul European din 2020, care a întârziat un an, și nici atunci n-au fost gata! Dar mai bine prea târziu decât niciodată.

Ghencea are cea mai mare capacitate, fiind singurul care s-ar fi pretat la găzduirea unui meci de turneu final. Parcarea e încă în amenajare, ar putea deveni generoasă la final, ceea ce ar face traficul să devenină un iad în zi de meci (nu că n-ar fi așa zi de zi în Prelungirea Ghencea). Problema e că acest stadion găzduiește meciuri de liga a doua, iar Steaua nu are drept de promovare.

La stadionul Giulești nu poți să parchezi decât dacă te numești Daniel, dar neapărat Niculae sau Pancu. Lipsa unui spațiu generos pentru construcție a dus și la separarea peluzelor de tribuna a doua, aceasta devenind modul separat, pe un singur nivel. Continuitatea înspre peluze a fost asigurată cu niște panouri relativ estetice, dar sigur utile, căci trebuiau să izoleze și porțiunile dintre acoperișuri și ultimele rânduri de scaune, de jur împrejurul stadionului. Acest lucru se întâmpla doar la tribuna a doua, în timp ce în rest, în partea superioară, era un curent de te lua pe sus, iar când a început ploaia, stropii ajungeau până la jumătatea nivelului superior al tribunei întâi! Sper să nu se fi terminat banii.

La Arcul de Triumf interesant este că acesta nu s-a construit în locul celui vechi, care a rămas, se folosește pentru atletism și pentru antrenamente la rugby. Stadionul nou a fost plasat alături, înspre Biserica Cașin, chiar un pic înghesuit acolo, căci breteaua dinspre Arcul de Triumf nu a permis unirea unei peluze cu tribuna întâi, soluția fiind una ingenioasă: s-au pus niște panouri transparente, astfel încât dinspre stradă se vede un colț de teren, deci inclusiv animație atunci când se desfășoară meciuri. O găselniță de marketing care mi-a adus aminte de cubul fără un colț al lui Nichita.

În concluzie, mă consider pregătit pentru stadionul cel nou al lui Dinamo!