Doru POPOVICI

Nu cred că v-am mai spus asta, deşi de câteva ori intenţionasem să o fac, anume că dintre toate sporturile pe care le urmăresc la vreme de pandemie, doar unul dintreele se practică în conformitate cu toate normele de securitate medicală concepute de minţile oarecum tulburi şi întortocheate ale feluriţilor oficiali ai Organizaţiei Monndiale a Sănătăţii sau de autorităţile naţionale presupus competente din toate ţările de pe planetă. Aşadar, jucătorii sunt testaţi cu 24 de ore înainte de intrarea în competiţie, şi evident că sunt goniţi la spitale sau în carantină la domicilii dacă testele ies pozitive. Apoi, evident că în salănu sunt spectatori, singura derogare fiind acceptată la Campionatul Mondial (disputat şi el cu câteva luni întârziere), dar şi acolo parcă anulată după una sau două runde cu câţiva spectatori în sală. Apoi, jucătorii şi arbitrul, în momentul pătrunderii în arenă, se salută exact cum recomandase cândva aceeaşi OMS, adică îşi ating coatele, procedeu pe care l-am mai văzut şi la Angela Merkel, deşi ea practică alte "sporturi"! Fiind însă nemţoaică, e de la sine înţeles că face totul în modul cel mai "korrekt" (în germană de fapt "corect" se spune "richtig"!) cu putinţă. Aşadar, în lupta jucătorii intră testaţi, fără public, fără contact de vreun fel. Iar meciurile în sine ar fi doar logic să se desfăşoare cala carte, fără întreruperi din cauza publicului şi fără incidente între jucători, nefiind suporterii care să-i întărâte, iar ei neavând în faţa cui să pozeze "în şmecheri". Ei, eu când spun că planeta s-a stricat iremediabil, să ştiţi că am şi argumente. Bunăoară, la open-ul Irlandei, de acum vreo lună şi ceva, două, la un moment dat unul dintrejucători s-a oprit şi a început să... certe pe cineva din tribună... unde nu era absolut nimeni! Dincolo de suspiciunea de demenţă, este de menţionat faptul că în difuzoare, la aproape toate competiţiile, se transmit fel de fel de urale, aplauze, încurajări etc., la fotbal, la handbal, dar şi la snooker, desigur. Ei bine, în înregistrarea de după o lovitură reuşită lui Ronnie se auzise şi... sunetul de apel al unui telefon mobil! Când e cu public în sală, cel care face asta, e evacuat imediat. Atunci, nu era nimeni în sală, dar... telefonul se auzise, deci Ronnie a luat atitudine!!! La el, e chiar normal câte un puseu de nebunie. Nasol e că dacă mai durează mult iadul ăsta, vom ajunge să facem toţi cael. La el râdem de cădem pe spate, dar pe noi cred că ne-ar băga în cămăşi de forţă!