Doru POPOVICI

Demenţacare a cuprins întreaga planetă cu siguranţă că va lăsa urme. Cred că şi când se va eradica porcăria, vom continua să ne căutăm pe la botde măşti când vom intra undeva, să ne aşezăm la distanţă de cei cu care stăm la aceeaşi masă, să evităm se ne pupăm cu cei dragi cum o făceam până anul ăsta, şi aşa mai departe. Cât de departe? Ce mai înţelegem din sport în general în momentul ăsta? Cu exemple, ca să nu credeţi că spun prostii doar de dragul de a specula ori doar pentru a umple spaţiul rubricii. Azi începe Campionatul European de Handbal feminin, o competiţie la care indiferent de vremuri, România este printre favorite. Faptul că uneori fetele noastre reuşesc doar să se facă de râs, că altă dată le zboară podiumul de sub tălpi tocmai când ţi-era lumea mai dragă şi speranţa mai vioaie, că în unele cazuri au plecat fără speranţă dar au reuşit ceeace nimeni nu credea că se poate nu schimbă cu nimic datele problemei: este firesc ca una din marile şi străvechile puteri mondiale ale acestui sport să se numere mereu printre protagoniste. Ei bine, în acest an, eu cel puţin eram convins că echipa noastră va avea un cuvânt greu de spus la Europene, cele mai multe dintre titularele probabile fiind la apogeul carierei şi dorind să-şi încununeze activitatea cu o mare performanţă. Printre cele de la care așteptam să rupă gura Europei se număraşi Crina Pintea, pivotul ajuns la 30 de ani, o vârstă numai bună de cățărat pe podium, eventual pe cea mai înaltă treaptă. Numai că exact în ziua plecării, Crina Pintea a fost scoasă din lot de COVID-19, situaţie în care nu mai ştii pe cine să acuzi: pe ea însăşi, pentru vreo neatenţie, pe oficialii Federaţiei şi implicit ai Naţionalei că nu au asigurat izolarea perfectă a locurilor de antrenament şi de cantonament, pe vremurile absolut demente pe care le trăim cu toţii, ori pur şi simplu... soarta!, cum zic adolescenţii, mai mult la mişto, în situaţii d-astea imposibile. Gaura rămasă în echipăprin plecarea Crinei Pintea este greu, chiar imposibil, de umplut. Totuşi, poate că norocul ne va zâmbi în cele din urmă. Hai România!