Doru POPOVICI

Cred că dacă aş începe să fac o statistică în această direcţie, subiectul "Dinamo" ar ieşi drept cel mai dezbătut în rândurile acestei rubrici, cel mai adesea registrul în care am făcut comentariile fiind cel umoristic, întrucât ceea ce s-a petrecut în timp (vorbesc de întâmplările din cei 30 de ani de presupusădemocraţie, nu de ultimii doi sau trei!) în grădina fostului club al Miliţiei ceauşiste întrece până şi cea mai bolnavă imaginație şi nu poate să nu-ţi stârnească hohote de râs. Pe de altă parte, la o privire detaşată şi lucidă, nu poţi să nu te şi întristezi, gândindu-te mai întâi la foarte numeroşii fani care, catoţi fanii din lumea întreagă, speră, visează, suferă, se agită, dau bani, fac un spectacol în tribune (atunci când nu suntem toţi prizonierii COVID-ului) comparabil cu cele mai reuşite producţii similare de oriunde în lume, iar răspunsul la tot consumul lor psihic şi fizic este o batjocură nemărginită la care s-au dedat în cei 30 de ani toţi neisprăviţii care s-au perindat pe la conducere, români şi mai puţin români, bogaţi şi mai deloc bogaţi, civili sau cu grade mari, împărăteşti, unii înfundând pârnăile ţării, alţii rămânând absolut inexplicabil într-o libertate pe deplin nemeritată! Am făcut mişto de Dinamo în această rubrică până s-a terminat pasta din pixuri şi, ulterior, până s-au şters literele de pe tastatură, dar tot aici am salutat cu entuziasm presupusa salvare a echipei de spaniolii care au cumpărat-o totuşi cu ceva timp în urmă, amănuntele neclare din biografiile lor controversate neavând, pentru mine cel puţin, nicio relevanţă, cât timp legenda (vrem, nu vrem, statutul de legendăîl are!) supravieţuieşte. Numai că veştile care vin din spatele uşilor bine încuiate de acolo spun că problemele nu numai că n-au dispărut, dar s-au şi amplificat! Cum aşa?, te întrebi nedumerit, păi n-au zis că au achitat toate datoriile la stat, că au plătit salariile restante, că au încheiat contracte noi cu jucătorii, că au cumpărat nişte fotbalişti buni, ba şi antrenor de la Naţionalamare? Ba da. Au zis. Doar au zis, că nu-i durea gura. Dar de făcut, n-au făcut absolut nimic. Păcat. Cred că asistăm la agonia legendei. Dar-ar Dumnezeu camăcar DănuţLupu, şi el o legendă, să supravieţuiască şi morţii echipei, şi COVID-ului care îl pune la grele încercări. Sănătate, Dănuţ!