Gabriel MANȚĂ

Ne dăm în carusel în campionatul nostru cel de toate etapele. Echipe de la care nu te-ai aștepta să escaladeze clasamentul o fac totuși, după care le pocnește succesul cu leuca și o iau la vale. Invers, altele încep urcușul după ce păreau să-și fi luat adio de la play-off. Iar la Iași, la clubul sărac, nici nocturna n-a tras. Și probabil că a-i considera pe ieșeni ca fiind cei mai expuși la retrogradare nici n-ar fi prea hazardat. La vârf, a pierdut CFR-ul, s-a zvârcolit Bursucul. Și la meci, și la declarații s-a zvârcolit. Unii zic că s-ar cere afară. Eu, unul, abia aștept să văd cum va arăta Liga 1 cu sistem VAR, precum și cât va trece până când va fi înjurat, cu tot cu cine l-a adus. Universitatea Craiova continuă să câștige italienește, dar în curând nu-i exclus să înceapă să facă egaluri italienește. FCSB înșiră victorii mai largi, dar are și un alt ascendent comparativ cu oltenii în lupta pentru titlu: a ținut cu dinții de Man și Coman, adică de tinerii care aduc plusvaloare în joc, abia apoi în vistierie. Încăpățânarea asta a lui Gigi Becali, de a-i ceda doar pe sume nerealiste, aduce un beneficiu la firul ierbii, chiar dacă în anii trecuți cei doi păreau a se plafona. În schimb, Craiova a cedat la prima cântare a sirenelor și Mihăilă a zburat subit din schemă. Păi dacă tragi la titlu și îți vinzi cel mai promițător fotbalist, e ca și cum vrei să mănânci prăjitura și s-o mai ai în același timp în frigider. A lovit și ghinionul cu accidentarea lui Koljic, astfel că atacul a rămas... în cine? În Ivan?! Păi ăsta e un marcator din stirpea lui Marica, nu înscrie cu două cifre într-un sezon. Dar, cum avem sistem de două campionate într-unul singur, multe se mai pot schimba pe parcurs. În toată această vânzoleală, cum am numit-o, o singură echipă este egală cu ea însăși. Dinamo. Doar Dinamo. Nu există titlu referitor la acest club care să nu conțină cuvântul ”bani”! Iar banii vorbesc și pe teren, ba chiar și joacă. Cât dai, atâta joacă.