Gabriel MANȚĂ

Prea dur sfârșitul de săptămână pentru suporterul român. Începuserăm bine cu tineretul lui Mutu, o victorie dătătoare de speranțe, chiar dacă adversarul nu era unul de speriat. Problema generației care vine acum din urmă este aceea a lipsei unui vârf, căci Ganea nu e chiar la nivelul celorlalți, cel puțin deocamdată. Dar seara nu s-a terminat bine, ciuda fiind cuvântul care ar putea descrie ceea ce simțeam la finalul meciului de seniori. Rădoi a făcut o adevărată revoluție în așezare, una care părea de bun augur. Dominam jocul chiar și fără eliminarea jucătorului nord-irlandez, și nu steril, ceea ce de fapt conta cu adevărat. Chiar dacă mijlocașii de creație nu străluceau, de înțeles la prima conlucrare de acest fel, faptul că orientau jocul spre ofensivă se simțea. A mai contat și faptul că fundașii noștri laterali erau proveniți din mijlocași, deși asta e o chestiune cu două tăișuri. Alegerile se fac însă și funcție de adversar. Am văzut gol rezultat în urma unei scheme la lovitură liberă, ceea ce lipsea de generații întregi de selecționeri! Se mergea pe execuție, nu pe ceva pregătit. Până la urmă, tot Rădoi și-a ciuntit din merite, stricând ce pregătise în teorie cu partea practică. Hagi trebuia schimbat, dar chiar era necesară găselnița Crețu, un defensiv debutant la 28 de ani, de care marea masă a suporterilor, și nu numai a suporterilor, nici nu știa că există?! Apoi schimbarea aia de rău augur de la gol, cu Hanca interpretând rolul penibil al accidentatului la doi metri de tușă, tragerea sa de timp întorcându-se imediat împotriva noastră... Nedelcearu era abia al cincilea elev al lui Rădoi de la tineret care intra în teren alături de alți patru titulari, asta dacă vă mai amintiți ofuscarea de acum un an a unora care pretindeau trecerea in corpore a junilor la echipa mare. Iată, însuși ”tata lor” n-a băgat nici jumătate! Totuși, poate era mai inspirată titularizarea lui Nedelcearu sau a lui Burcă, fiindcă prea puțin înaltul Toșca a pierdut singurul duel aerian care conta. A urmat imediat o bară, adică doza de ghinion care i-a făcut pe unii să fie comentatori de rezultat. Să nu pierdem din vedere ce e important: rezultatul ăsta le poate pregăti pe cele care vor conta, adică barajele din... ediția trecută!

Lovitura de grație am primit-o a doua zi, felul în care a pierdut Sorana Cârstea la US Open fiind unul cu însemnat potențial autodistructiv!