Doru POPOVICI

Ce-mi fu dat să văd sâmbătă, 11aprilie, începând cu ora 16, în plină pandemie? Fotbal, fraţi români, ba încă şi în transmisie directă! Meciul a debutat cam insipid şi incolor, fără mari ocazii la vreuna din porţi şi fără alte faze care să stârnească vreun pic de emoţie. De aceea, faptul că la pauză era 0 - 0 a fost logic şi normal. Ceva s-a schimbat totuşi în partea a doua a meciului, iar totul a pornit de la Ramos. Acesta a făcut mai întâi o cursă senzaţională pe partea stângă, driblând vreo 3 adversari şi lăsând în urmă, din alergare, încă doi, a simulat o centrare şi l-a făcut "sanie" pe un fundaş advers, după care a păsat înapoi, la firul ierbii, cam pe la vreo 8 - 9 metri de poartă, central, unde a venit un coechipier şi a şutat fără replică: 1- 0. A fost doar începutul, fiindcă după alte câteva minute, tot Ramos, care mi s-a părut inepuizabil, a preluat o minge pe la vreo 30 de metri, în poziţie centrală, cu spatele la poartă, a pivotat pe stângul, iar apoi a tras un şut de poveste, cu dreptul, trimiţând mingea fix la vinclu, în dreapta portarului, care a rămas absolut înmărmurit. S-a făcut 2 -0, scor cu care s-a şi încheiat partidă, dar până la final tot Ramos a mai avut câteva acţiuni splendide, ba şi o ratare monumentală, la urma primind şi premiulde MVP al partidei. Ei, iată acum şi dovada că nu halucinez şi că doctorul Paziuc trebuie să-şi ia gândul de la a mă avea de pacient: partida, transmisă live de Look Plus, a avut loc în campionatul Belarusiei (una din cele 4 ţări unde încă se joacă fotbal,între Torpedo Zhodino şi Energetik BGU Minsk, fotbalistul despre care este vorba aici numindu-se Gabriel Ramos, brazilian şi categoric chiar fotbalist. Trebuie să vă spun că am văzut în două zile trei meciuri, celelalte două fiind Gorodeya - Dinamo Minsk (1 -0) şi FC Minsk - Bate Borisov (0 – 3), cu un gol înscris din corner pe deasupra căpăţânii portarului, care aţipise!) şi vă jur că m-am simţit ca... acasă! Adică tribune ca la Clinceni, Chiajna sau Mioveni, de se vedeau livezile şi ogoarele pe deasupra celor 4 rânduri de scaune, iar în tribune tot câte 14 spectatori, deşi accesul nu fusese restricţionat. E oarecum încurajator: îţi lăsa senzaţia că în lume mai sunt şi alţii la fel de proşti.