Gabriel MANȚĂ

Într-adevăr, mai rar trei știri înlănțuite despre același eveniment, asta dacă facem abstracție de iarna sosită brusc și brutal pe meleagurile patriei. Este vorba despre golul reuşit de Hagi junior la primul lui meci ca titular la noua sa echipă, Glasgow Rangers, chiar de ziua lui Hagi senior. A mai fost și golul victoriei, reușit pe final de meci, ceea ce îi ridică și mai mult cota. A urmat și partea emoționantă la nivel uman, cu dedicația la cameră: ”La mulți ani, tati, te iubesc!”. De fier să fii, n-ai cum să nu rezonezi. După meci, marele Steven Gerrard a vorbit zeci de secunde despre Ianis, un jucător împrumutat, ceva ce nu prea vezi prin fotbalul vestic. Poate că Gerrard este un sufletist, poate că este și un bun psiholog care știe că trebuie să dea încredere unui nou-venit, mai ales când acesta nu se află cu moralul la cele mai înalte cote. Dar a făcut și o observație tehnică subtilă, că se aștepta ca Hagi să facă preluare înainte de a șuta la poartă. Practic, spune că românul a ales varianta mai complicată, aceea de a șuta din prima. Situația se judecă după rezultat, i s-ar fi reproșat dacă ar fi dat-o pe lângă, dar ceea ce rămâne este curajul. Faptul că și-a asumat. Deși asta poate să vină și din instinct, adică o latură născută și nu făcută. Am citit deja două editoriale pe gsp.ro, unul îi blama pe cei de la Genk pentru că nu i-au acordat șanse lui Hagi, altul sugera că golul i-a fost facilitat și de faptul că fundașul l-a scăpat prea ușor din marcaj. Pe un stop-cadru eu am remarcat că fundașul respectiv făcuse corect pasul la ofsaid, însă Hagi a fost păstrat în poziție regulamentară de un alt apărător care se afla în sprint tardiv către linia imaginară a ofsaidului. Dar astea sunt chestiuni de conjunctură, mai mereu se pot găsi pete în soare. Mai bine să ne bucurăm de această reușită și să sperăm că nu va rămâne una simbolică. Am avea cu toții de câștigat dacă Ianis Hagi găsește mediu propice la scoțieni, taman acum, după Brexit.