Doru POPOVICI

Am urmărit live 4 din cele 6 partide din preliminariile Champions'League de săptămâna asta, şi doar un meci de Europa League, aţi ghicit care. Vizionările mi-au reconfirmat faptul că între cele două competiţii este o distanţă galactică, cele mai proaste din prima fiind evident de "n" ori mai bune decât cele mai breze din cea de a doua. Să-i lăsăm însă în durerea lor pe ăilalţi şi să vedem cu ce am rămas noi după turul dublei dintre FCSB şi Guimaraes. Mai întâi, am constatat că între viteza de deplasare a alor noştri şi cea a portughezilor este de asemenea o diferenţă uriaşă. Vorba unui priceput în ale privitului la televizor, cu care am discutat imediat după meci: "Mă, tu ai observat cum se mişcau ai noştri? Ca ţăranii care se întorc pe înserate de la coasă!". Oricât aş fi încercat, sigur nu mi-ar fi ieşit aşa o comparaţie. Iar în aceleaşi condiţii, ăilalţi parcă aveau benzină la dos: când plecau pe lângă "cosaşii" noştri, nu puteau fi opriţi decât, eventual, prin fault. Să ne înţelegem bine: Guimaraes este, aşa cum am scris tot aici, o echipă cam de al treilea nivel în campionatul Portugaliei, în timp ce pe ai lui Becali, dacă-i întrebi, or să-ţi spună că ei sunt moţul de pe ... în campionatul României, ba că mai au şi nu ştiu ce fel de pedigree european. Aiurea: ăia joacă ceva ce se apropie de fotbal, ăştia nu joacă absolut nimic, ba mai şi dorm în bocanci. Cu toate astea, mai ales fiindcă valoarea ălora nu-i cu nimic peste cea a FCSB-iştilor, există încă şansa de calificare. În fond, un gol norocos poate rezolva chestiunea. De nerezolvat însă rămâne valoarea de ansamblu a fotbalului românesc, care este catastrofală.