Gabriel MANȚĂ

S-au petrecut atâtea evenimente în această etapă a 24-a a campionatului nostru, că nici nu știu cu ce să încep. Totuși, pentru că deunăzi spuneam că Dinamo ne ține cu nasul în foaia cu calcule, aruncând în plan secund ceea ce se întâmplă la vârful clasamentului, am să încep cu un epitaf pentru această formație. Din păcate pentru suporterii săi, Dinamo va fi iarăși condamnată la indiferență, la clandestinitate, la nimicnicie. Nu m-am uitat la niciun meci de anul trecut din play-out și nu văd de ce m-aș uita acum. Poate doar dacă ar exista prin ultimele etape vreun derby pentru evitarea retrogradării cu Călărașii sau cu Chiajna. Cu care, apropo, se vede în astea două etape rămase. Până la urmă, deși ne-a fluturat prin fața ochilor hainele cele noi, Rednic e un împărat gol. E adevărat că a preluat echipa într-o situație aproape compromisă, dar n-a reușit s-o redreseze niciun centimetru. Asta putea să facă și Claudiu Niculescu, cu mai puțină tevatură. Blestemul său a funcționat.

Nu l-a mai răbdat discreția pe numitul M. Stoica de la FCSB. După meciul de la Chiajna, acesta se lamenta la buchetul de microfoane că nu se poate câștiga dacă nu se acordă un penalty clar. Ba se poate, trebuia să se poată. O asemenea nedreptate, venită în minutele de prelungire, putea fi invocată de echipa mai amărâtă, nu de ditamai FCSB, născută cu titlul la teșcherea. Păi atunci, în minutul 90+X, calul de bătaie al a lui Becali trebuia să aibă două-trei goluri în față, astfel ca nicio greșeală de arbitraj să nu mai conteze.

În general, dacă nu știați, o echipă de fotbal nu poate să joace ca o cizmă. Nici vreun antrenor să pregătească deplorabil o partidă. De fapt, când se întâmplă, ei nu sunt doriți! Da, a simțit asta și Neagoe. Rău trebuie să fi suferit. Apoi, din victoria ulterioară de la Mediaș, Rednic a reținut doar că Sepsi a primit un arbitru ”român-ungur”. Nu mai avea nicio treabă, luase bătaie de la Botoșani, dar nu putea scăpa ocazia să se simtă și el nedorit. O fi spus și Negoiță ceva, o fi înjurat...