Doru POPOVICI

V-aţi păcălit dacă aţi crezut că în loc de iarbă vreau să scriu despre "iarbă" şi despre efectele ei asupra creierului uman. Nu e cazul, cu atât mai mult cu cât am eu aşa o convingere că în creierul de fotbalist (şi nu doar român!) efectele consumului de droguri sunt uşor diferite faţă de cele care se produc în creierul omenesc! Nu detaliez, ca să nu mă înjure prea mulţi dintre cei implicaţi în "fenomen". Lăsând gluma deoparte, zău că în rândul fotbaliştilor tineri, adică de la under 21 în jos, chiar am remarcat o acurateţe şi o coerenţă în exprimare pe care nu cu mulţi ani în urmă o căutam cu lumânarea şi nu o găseam nici măcar la cei umblaţi prin lume. Ziceam, aşadar, că e vorba, din nou, despre iarba adevărată, aia verde care e de aşteptat să fie văzută pe toate terenurile unde se dispută partide de fotbal. Alaltăieri, în transmisie directă de la Botoşani, am văzut o iarbă de un verde nebun, încât cred că orice vacă normală şi-ar fi dorit-o la cină. În pauza meciului, la rubrica de ştiri, am văzut ceva în legătură cu imposibilitatea ca 
Steaua (FCSB să-i spună soacrele dv şi aia a lu' Talpan, psiho-juristul în uniformă militară!) să-şi dispute ultimele meciuri de acasă din acest an pe stadionul pe care joacă de câţiva ani buni, Arena Naţională, pus sub lacăt de Primăria Capitalei, instituţia care îl deţine în acte şi care îşi bate joc şi de el, şi de fotbal, şi de zecile de mii de oameni care şi l-ar dori ca în lumea normală. Voiam să spun că mie mi s-a înfipt în creier chestia cu gazonul de acolo şi faptul că în afară de nisip, acolo nu răsare nimic! De ce dracu' nu i-o trece prin neuronul ăla singular al doamnei Pandele (Firea, pour leş connaisseurs!) ideea de a-l suna pe patronul echipei din Botoşani, pe care să-l roage să o pună în legătură cu ăla care poate face ca la Botoşani, chiar sub ploaie torenţială şi apoi ninsoare, iarba să rămână iarbă şi să nu plece prinsă de crampoane?