Doru POPOVICI

Am avut din nou un weekend încărcat cu de toate, ca în vremurile bune, de unde şi o primă concluzie: vara se apropie. Iar împreună cu ea vine şi Campionatul Mondial de Fotbal, la care noi participăm doar în calitate de sparring-parteneri ai unora din ţările calificate, de exemplu Suedia, cu care jucăm diseară. Până la calificate însă am jucat cu o amărăşteancă de-astea, ca noi, Israel, pe care am reuşit să o batem cu un 2-1 la care nu mai speram nici după ce văzuserăm în prima repriză, şi nici după ce ne înscriseseră golul ăla din repriză secundă. Ne-au adus însă o bucurie a victoriei de care aproape că ne-am dezobişnuit în lungii ani de secetă totală două execuţii excepţionale ale unor fotbalişti chiar buni şi care parcă merită o soartă mai bună. Poate cu ei, dar şi cu unii dintre puştanii care au câştigat două meciuri contra unor echipe under 19 presupus mai bune, Serbia şi Suedia, vom reuşi să mai încropim şi noi o Naţională cât de cât competitivă...

Până atunci să sperăm că azi, în ultimul meci din grupă, ai noştri nu se vor împiedica de Ucraina şi se vor duce la un turneu final la care la acest nivel nici nu se mai ştie de când nu am reuşit calificarea.

O bucurie încă mai consistentă ne-au adus fetele din Naţionala de handbal feminin, dar, aşa cum ştiu ele cel mai bine, după ce ne-au îmbătrânit cu vreun deceniu în cele doar 60 de minute ale partidei. Consolarea e însă una majoră: dacă noi am îmbătrânit cu 10 ani, atunci Trefilov, celebrul lor antrenor, a adunat cel puţin încă pe atât la socoteala aia cu scurtatul zilelor.

Tot la capitolul bucurii trebuie să trec şi victoria lui Ronnie O'Sullivan în Players' Championship, după o semifinală câştigată pe muchie de cuţit în faţa lui Judd Trump şi o finală în care a măturat prin sală cu Shaun Murphy, trăgându-i un 10 - 4 fără comentarii. Toate acestea însă au fost pe deplin compensate de momentele de amărăciune în care cei cu care am ţinut mereu, implicit acum, au fost bătuţi. A fost mai întâi Simona Halep, redevenita ea însăşi în joc, în fiţe şi în vorbe, apoi Roger Federer, bătut de un jucător neomologat, Kokkinakis, iar la urmă şi Lewis Hamilton care, fără să fi făcut vreo greşeală, s-a trezit pe locul 2 la debutul în noul sezon. În privinţa lui şi a lui Federer nu-mi fac griji: îmi vor mai aduce bucurii. Problema e cu fata aia.