Gabriel MANȚĂ

Poate și pentru că n-a fost transmis la noi în țară, meciul lui Lucian Bute a trecut cam nebăgat în seamă. Desigur, altă pricină a fost rezultatul, căci noi mai ales la victorie facem iureș. E drept, când e vorba de echipa națională de fotbal și de Simona Halep, ne ambalăm și la înfrângeri. În privința pugilistului nostru, probabil că nici așteptările nu erau prea mari, vârsta sa și perioada de suspendare fiind argumente greu de contrabalansat. Adversarul lui Bute era columbianul Alvarez, neînvins la profesioniști, mai tânăr cu 5 ani (32 față de 37) și considerat de toată lumea mare favorit. Pe bună dreptate. Învingătorul urma să joace cu deținătorul centurii în versiunea WBC, Adonis Stevenson, un canadian încă mai în vârstă decât Bute! Oricum, gălățeanul n-a reușit să ajungă până acolo, fiind învins de Alvarez prin KO tehnic în repriza a cincea. Cum nu era o risipă prea mare de timp, am văzut meciul a doua zi și nu prea mi-a plăcut ce-am văzut. Practic, Bute a căzut la primele lovituri serioase. Unii comentatori subliniau că până la momentul acela meciul era în echilibru, însă era doar o aparență. Tatonări și mișcare multă, puncte puține obținute din lovituri de rutină. Nu, Bute n-a fost dominat ca în meciul cu Froch, dar părerea mea e că nici n-ar fi putut să ducă. Alvarez a lovit o dată scurt, ca un ciocan, provocând o daună neașteptat de mare. Cred că și el a fost surprins, pentru că n-a intrat în combinație cu stânga, ci inițial a părut că se retrage, pentru a realiza imediat oportunitatea și a termina treaba tot cu brațul drept. În această secundă a stat tot meciul, restul nu merită detaliat. Da, știam cu toții că Bute nu este un bun încasator, cum era Doroftei, după cum nici ”Moșu” n-a avut tehnica lui Lucian. Fiecare cu calitățile lui, până la un punct Bute și-a gestionat mai bine cariera, apoi a cedat presiunii și a schimbat categoria, una care s-a dovedit mult prea dură pentru el. Oricum, am avut un român care a deținut o centură câțiva ani buni, ceea ce nu-i de colo, pentru asta ar trebui să-l prețuim și să-i mulțumim. Iar acum, că tot s-a pensionat Bute (cel puțin așa ar fi normal), poate că ar cam fi vremea să se dea o lovitură de ciocănel și în gala cu același nume.