Gabriel MANȚĂ

Oare să fi avut efect? La entuziasmul ăsta al publicului, de nimic anunţat, mă refer. Meciul cu Finlanda, un fel de fruct oprit, ne-a fost oferit de UEFA când aproape că era prea târziu. Prea târziu tipărirea biletelor şi pentru tot ce înseamnă organizare. Ei bine, conducerea Federaţiei le-a descurcat pe toate, sper să fi ieşit bine şi în tribune, şi în teren. Dar poate că dovada maximei competenţe nu era să se descurce în criză de timp, ci oficialilor de la Casa Fotbalului să le fi venit ideea de a permite publicului accesul gratuit. Desigur, UEFA are reguli stricte privind siguranţa spectatorilor, astfel încât suporterii celor două tabere să nu se intersecteze, dar se putea rezerva un sector anume numai pentru finlandezi. Cum era şi un meci cu adversar de risc minim în ceea ce priveşte huliganismul, poate că ar fi fost interesantă o astfel de strategie menită să apropie oamenii de echipa naţională. Se spune că, dacă dai bani pe bilet, ai tot dreptul să fluieri, să ceri socoteală favoriţilor. În schimb, dacă primeşti un cadou neaşteptat, parcă eşti ceva mai tolerant, ai mai multă răbdare şi înţelegere. Oricum, chiar şi acel cost minimal al biletului, 20 de lei, tot ca un cadou a fost perceput, astfel că se preconiza doborârea recordului de audienţă pe Arena Naţională, stabilit pe vremea acelui 1-4 cu Olanda. Acest lucru obligă enorm actorii din teren, iar tricolorii vor fi simţit dogoarea, vor fi înscris şi vor fi câştigat... la două goluri diferenţă. Acesta este pronosticul meu, sper că n-aveţi motive să mă luaţi peste picior. Ceea ce va rămâne, indiferent de rezultat, este această reacţie a iubitorilor de fotbal, dorul lor după o calificare, după un turneu final la care să nu se uite cu jind la televizor fiindcă nu le e intonat imnul. Şi chiar aşa suferindă, cu zero goluri în trei partide consecutive, e totuşi echipa noastră reprezentativă. Ţinem cu ai noştri şi acum, când li-e greu cu schiorii şi pescarii, şi la turneul final, când nu vor avea nicio şansă. Aşa, ca la Premiul Nobel.