Doru POPOVICI

Deşi ne aflăm, în principiu, în extrasezon, totuşi în aceste zile a intrat în faza semifinalelor Copa America, echivalentul sud-american al Campionatului European, deci a doua competiţie ca importantă după World Cup. Aşteptările noastre, ale (tele)spectatorilor de pe întreg cuprinsul planetei, au fost, ca întotdeauna înainte de începerea turneului final, măcar foarte mari, dacă nu de-a dreptul enorme. În fond, de unde să te aştepţi la spectacol dacă nu din America de Sud, locul unde fotbalul s-a transformat din sport în artă, şi de unde au izvorât genialii Pele şi Maradona? Numai că gardul vopsit e una, iar dincolo de el cu totul alta, adică leopardul e amorţit rău, dacă nu cumva chiar mort. Nu am urmărit chiar toate meciurile, fiindcă ora 2.30, la care au început destule partide, nu-i tocmai în regulă pentru cine se scoală la 6.30 pentru a merge la serviciu. Dar la o bună jumătate dintre partide am stat în faţa televizorului, privind consternat la nişte meciuri absolut tâmpite, în care nu am văzut nici urmă de tehnică sud-americană, de dribling năucitor, de imaginaţie. Dimpotrivă: o luptă surdă, fără menajamente, cu intrări criminale, faulturi antologice şi golănii de nivelul judeţenei de la noi, cum este cea evocată ieri de colegul Gabi Manţă. Fotbalul-spectacol e doar o amintire, şi nici n-ar avea cum să fie altfel, din moment ce echipa aşteptată să ne încânte pe toţi, Brazilia, are drept piese de bază, în lipsa lui Neymar, nişte panarame care joacă pe la arabi şi în China! Iar printre ceilalţi mai sunt vreo doi crescuţi de Mircea Lucescu în cel mai pur stil est-european, adică numai buni să se ia la trântă cu alde Vorskla ori Metalurg, chiar dacă între timp s-au păcălit unii mai din Vest şi au dat căruţe bune de bani pe ei. Ca să înţelegeţi exact ce spun, printre cele mai urâte meciuri pe care le-am văzut în viaţa mea se numără sferturile de finală Argentina - Columbia şi Brazilia - Paraguay, ambele fără gol înscris, de a ajuns să-mi fie dor de un Ceahlăul - Chiajna. Huoooo!