En gros şi la bucată

N-a fost nimic surprinzător în penultima evoluţie acasă a Stelei în această ediţie a Champions' League, cum nici Basel nu ne-a arătat altceva decât ce ştiam despre ea sau măcar bănuiam. Ba pot spune că nici scorul n-a fost altul decât cel pe care-l pronosticam eu în dimineaţa meciului, martori fiind toţi ascultătorii Radio Top. De altfel, în legătură cu participarea Stelei în cupele europene, mai am să nu se confirme încă un singur pronostic: eliminarea definitivă, întrucât şi dacă s-ar întâmpla miracolul de a-i vedea cea mai bună evoluţie din actuala edişie tocmai în returul de la Basel, asta nu i-ar putea aduce decât maximum 1 punct (că de bătut, cu ce şi cu cine s-o bată pe Basel indiferent unde ar juca?), ceea ce ar păstra intactă diferenţa din clasament, de 3 puncte. Iar diferenţa de joc, de abordare a competiţie în general, de viteză, de implicare a combatanţilor este infinit mai mare, şi tot în favoarea Basel-ului. „En-gros”-ul din titlu la asta se referă: la echipă de fotbal, în timp ce Steaua pare o adunătură de băieţi ieşiţi pe toloacă de Ziua Agriculturii, unde pun şi de-o miuţă pe bere. Mai mult, steliştii păreau alaltăieri că până să joace pe bere mai linseseră câte 2-3 halbe de căciulă, iar domnii Stanciu, Popa şi Latovlevici şi cu un bonus de câte încă 4-5. Cu asta, am trecut la faza „en detail”, cu bucata adică. Comparaţi unul cu altul, pe posturi, pe calităţi individuale, pe aportul la jocul echipei, fiecare stelist s-a arătat de „n” ori mai slab decât omologul său de vizavi. Excepţia din lotul Stelei se numeşte Georgevski, dar el are încă de spălat păcatele („cele multe, cele grele”) din meciul cu Chelsea, şi fiind practic plecat de la Steaua, definitiv, dacă nu s-o răzgândi pârnăiaşul. Care, instabil cum îl ştim, s-ar putea ca după ce ăsta a scos neverosimil mingea aia de pe linia porţii, să-i propună contract pe viaţă şi o funcţie de conducere când l-or lăsa genunchii.