Doru POPOVICI

În lipsa problemelor legate de performanţă, chestie care pare a nu interesa mai pe nimeni din fotbalul nostru (federaţie, ligă, echipe, antrenori, conducători etetc.), pentru a nu face referire la fotbal în jurnalele de ştiri sportive doar legat de cât a mai băut / borât ăla şi ce gagici ori maşini mai conduce ălălalt, din când în când se ridică problema arbitrajelor. Ei, da, ăstea chiar parcă au legătură cu fotbalul. Sau tot nu, din moment ce aproape etapă de etapă mai vedem câte o minune comisă de câte un fluieraş care te face să te miri adânc că după aşa atrocităţi omul este încă liber. Consecinţă directă a acestor nenorociri, a apărut ideea de a aduce arbitri străini, măcar la meciurile importante. Luaţi-o ca pe o paranteză: care mama naibii meciuri or fi „importante” într-un campionat ca vai de mama lui? Aaa, ălea în care cele câteva echipe care vor titlul să ştie că-i vor cumpăra pe fluieraşi oricum s-ar numi ei? Oricum, imediat după fluierul final, dacă nu cumva meciul se termină 0-0 sau 1-1, chestie care mulţumeşte pe toată lumea (deşi normal ar fi ca toţi să fie supăraţi că au pierdut câte 2 puncte!), începe panarama: fie că arbitrul a fost prost / incompetent / neexperimentat şi că oricare de-al nostru ar fi fost mai bun (zic învinşii), fie că a fost o veritabilă lecţie de arbitraj la un nivel la care ai noştri nu vor ajunge niciodată, micile greşeli fiind pe deplin omeneşti, deci scuzabile, datorită „încărcăturii” şi „tensiunii” care nu puteau să nu se transmită şi judecătorului în chiloţi, zic ăilalţi. Nu mai departe de duminica trecută am avut parte de un asemenea arbitraj, prestat de un belgian. Nu mai detaliem, că se ştie ce-a făcut. Şi tocmai când credeam că mai cretin ca ăsta n-am văzut, iaca minunea! Nu oriunde, ci în Champions' League, un danez ajuns la Manchester reuşeşte în bandă cu tuşierul să anuleze (ofsaid au văzut doar ei şi cu mamele lor) un gol perfect valabil gazdelor, şi tot lor să nu le acorde cel mai clar penalty văzut de mine anul ăsta: l-a luat unu' de la Ajax tocmai pe Balotelli, l-a tras de mână, de gât, de umăr, l-a prins de tricou, i l-a întins vreun metru, apoi i-a făcut un tur de şold şi l-a pus jos, la 6 metri. Şi la vreo 10 distanţă de arbitru. Care a fluierat... sfârşitul partidei! Dacă despre ai noştri se zice că-s chiori, atunci belgianul şi danezul erau sigur orbi.