Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
N-aveţi decât să interpretaţi pornirea mea din titlu ca fiind a unui fan bolnav de-al Real-ului. În fond, asta sunt. Cam de vreo 53 de ani. Timp în care am ţinut un pic şi cu Barcelona, pe vremea când juca acolo Gică Popescu. Ideea e că imaginea pe care o am eu despre fotbal nu se suprapune câtuşi de puţin pe ceea ce face Barcelona. Mai sunt câteva echipe ale căror perioade de glorie n-au însemnat câtuşi de puţin vreun câştig fie pentru fotbalul în sine, ca ştiinţă, fie pentru arta spectacolului. Una dintre acele echipe este Internazionale Milano, varianta din anii ’60 (parcă prin 1963 - 1965), când a câştigat de două sau de trei ori Cupa Campionilor (Liga de azi) pe baza unei invenţii: „il catenaccio”, în traducere: lacătul. Culmea: inventatorul nu era italian, ci argentinian. Se numea Helenio Herrera şi a intrat în istorie. Atunci a apărut cel de-al 5-lea apărător, „il libero”, plasat fie în faţa, fie în spatele liniei de 4 fundaşi. Mare invenţie: Inter câştiga mai toate meciurile cu 1-0. Mare echipă, mare antrenor, spectacol-canci! Mersi frumos. Cam la fel stăteau lucrurile şi în perioada de supremaţie a lui Bayern Munchen, condusă în teren de Beckenbauer. La fel de elegant ca Picchi de la Inter. Şi la fel de eficient, din moment ce Bayern cam tot cu 1-0 rezolva problema. Au fost şi câştigătoare ale Cupei Campionilor care jucau încântător: Manchester United, în 1969, Ajax Amsterdam la începutul anilor ’70. Fotbal spectacol, cu driblinguri, curse, centrări şi goluri. Multe goluri. Spectaculoase, în marea lor majoritate. Peste toate, din anii ’50 până azi, Real Madrid. De câţiva ani, incapabilă să învingă pe Barcelona. Despre care spunem toţi că face spectacol. Da, dă multe goluri. Da, multe spectaculoase. Cam toate cele înscrise de fenomenul Messi. Până la gol, însă, Barcelona pasează, pasează şi pasează. La Real, Iker i-o dă lui Sergio. Asta o aruncă la Ozil, care-l lansează pe Ronaldo. Cursă, şut, gol. Fotbal, adică. În timpul ăsta, Barcelona pasează. Şi iar pasează. La Londra, miercuri, Chelsea a avut 194 de pase, iar Barcelona, ţineţi-vă bine!, exact 782. Vă rog să-mi permiteţi să mă... fix de 782 de ori pe pasele Barcelonei. M-am săturat.
