Doru POPOVICI

Mă ştiţi de fan al Real-ului, aşa că nu mai e nevoie să vă povestesc câte stări am traversat alaltăieri, în timpul meciului cu Bayern. Bazându-mă pe cele văzute până acum, atât în cele două campionate, cât şi în Liga Campionilor, vedeam un meci cu goluri (cum a şi fost de fapt) şi terminat cu victoria Real-ului, argumentele fiind apărarea destul de fragilă a ambelor echipe (în special a lui Bayern) şi linia de atac excepţională a Real-ului. În loc de asta, ce văzuserăm? Un Bayern atacând cu disperare, chiar cu ură, şi un Real mai degrabă marcat de ideea că oricum se califică şi că mai important decât dubla cu Bayern este meciul de sâmbătă, cu Barcelona. Era clar, pentru cine-i cunoaşte, că „madridiştii” sunt cu gândul acolo, singura chestie care părea să-i preocupe cu adevărat pe Alianz Arena fiind marcarea unui gol.

Au încercat asta preţ de vreo zece minute, chiar primele, apoi au început să joace cu totul altceva decât joacă de obicei şi cu totul altceva decât aşteptăm de la ei noi, cei care-i iubim. Am văzut un Real crispat, jucând un fotbal pe care l-am mai văzut o singură dată în ultimele şase luni: atunci când ne-a tras-o Barcelona, prin noiembrie. Am scris asta atunci, tot aici, anume că Real a încercat să joace o tiki-taka, chestie care nu i se potriveşte nicicum. Exact la fel au stat lucrurile şi alaltăieri, lucru de care nu pot să nu-l găsesc de vinovat pe Mourinho. Să ne înţelegem: nu m-ar fi supărat dacă Real pierdea cu 4-1, dar să fi avut vreo două bare şi alte şase-şapte ocazii, că aş fi mizat pe un 3-0 în retur. Dar să-i vezi jucând un fotbal de căcănari, izvorât ca din năclăiala minţii unui Piţurcă sau a unui Ciobotariu, parcă e prea mult.

Mourinho a arătat cu acest prilej (de-ar fi doar ăsta!) că n-a înţeles nimic din spiritul Real-ului şi că întreaga lui ştiinţă se rezumă la trei cuvinte: curul în poartă. Motiv pentru care, chiar dacă ia şi campionatul, şi Liga Campionilor, eu îi doresc de pe acum drum bun şi noi succese: cu Porto, cu Inter, cu cine-o fi, dar pe la Madrid să mai vină doar când l-or chema Getafe sau Athletico.