Gabriel MANȚĂ

Nu-mi dau seama dacă a ţine Steaua în braţe este o formă de periere asumată sau poate rodul unei adoptări temporare a gândirii becaliote. Orice rezultat se va înregistra diseară, se va vorbi despre şansele la titlu ale Stelei. După cum, în urma înfrângerii de la Gelsenkirchen, s-au pus în balanţă şansele de calificare ale Stelei cu cele ale lui Maccabi. Iar speranţa noastră ar fi ca nemţii să nu se ducă în Israel cu echipa a doua sau, dacă se duc, alde Marica să nu se lase pe tânjeală. Nimic despre adversara Stelei, AEK Larnaca. Păi ciprioţii nu i-au bătut acasă pe evrei doar ca să le mai bage speranţe în perfuzii steliştilor, ci pentru că ei înşişi se pot califica cu exact aceeaşi condiţie pretinsă de noi nemţilor! Am reuşit să n-o băgăm în seamă pe AEK, care are acelaşi număr de puncte cu Steaua. N-ar trebui să ţinem coada sus doar pentru că ăia sunt ciprioţi, căci tot unii de prin insula cu zeiţa Afro au rezolvat deja primăvara Ligii Campionilor, iar un astfel de succes stârneşte de regulă ambiţii loco. În fapt, lucrurile stau cam aşa: dacă Schalke îşi respectă firma, Steaua-Larnaca e un fel de baraj, cine cîştigă va culege ghiocei, iar la egal vom avea parte de egalitate în trei, avantaj Maccabi.

S-au tras la sorţi şi „europenele”, acolo unde trebuia să fim şi noi din moment ce Mutu şi-a dat nota 8 pentru evoluţiile de la echipa naţională! Păcat că a lipsit tocmai la teză, cu Franţa, astfel că media i-a ieşit 4, treci la loc, stai jos, ne mai vedem la anul. Cum la turnele finale gazdele beneficiază de statutul de capi de serie, a fost posibil ca Polonia să pice cu Grecia, Rusia şi Cehia (pe asta din urmă o decretasem echipă de bătut după prestaţia de la baraj şi sărăcia lotului). În rest, nişte perechi pe cinste, Germania-Olanda, Anglia-Franţa, Spania-Italia. N-are rost să intrăm de-acum în amănunte, doar să remarcăm prezenţa a trei tehnicieni italieni, Trapattoni, Capello şi Prandelli. Asta ar fi transcrierea după vârstă, vom vedea cât îi vor reordona locurile ocupate la final.