Gabriel MANȚĂ

La pauză, nu eram atins de aripa exaltării, mă situam mult sub aprecierile venite de la comentatorii meciului sau de la comentatorii strecuraţi în emisiunile dintre reprize. Conduceam şi hiperbolizam. După ce s-a întâmplat la reluare, parcă li s-a luat tuturor un văl de pe ochi şi au văzut că nici prima parte nu era aşa roz cum o zugrăviseră. Din cerul în care se cocoţaseră, au plonjat toţi către cele mai negre abisuri. Vreau să cred că nici curentul ăsta distructiv nu m-a contaminat, aşa că s-ar putea să supăr pe mulţi în continuare.

Pantilimon, „un portar mare şi la propriu, şi la figurat”, a dovedit iarăşi că nu are reflexe native pentru acest post, la golul doi apărându-se ca de viespe de mingea care îi venea către piept. Marica a avut o execuţie frumoasă la gol, dar timpul şi spaţiul oferite de adversari la acea preluare înaltă pe piept au fost din cale afară de generoase (au şi bosniacii fotbalişti „nejucători”!). Florescu este o ţintă vie pentru toţi, în primul rând pentru că nu şi-l revendică nici un suporter din ţară. N-a jucat la echipe importante din România, aşa că nimeni nu şi-l amintea când l-a adus Lucescu (deşi are câteva goluri înscrise pentru naţionala de tineret). În afară de înjurături şi de faptul că „a fost dat afară” de la echipa de club (sugerându-se criterii valorice, când de fapt e vorba în primul rând de plafonul salarial) n-am auzit nimic profesionist despre el. N-a observat nimeni că golul nostru a pornit de la o recuperare a sa în treimea adversă, urmată de pasa pentru Raţ. Dimpotrivă, dacă putem, îi umplem cârca şi cu ce n-a făcut. În cronica de pe gesepe, scrisă de vedeta feminină a redacţiei, golul egalizator e dat „de lângă Florescu”, în fapt Alexa.

Am ajuns şi la selecţioner, cel care este atât de uşor de citit (dacă excludem accidentaţii, i-am făcut echipa de acum o lună!). Mister X nici măcar nu şi-a respectat porecla, ba chiar şi-a luat toate măsurile necesare pentru a pierde, după ce fuseserăm egalaţi. A trimis în teren jucători precum Cociş şi Ropotan, ultimul fiind cel de care s-a lovit mingea la cornerul cu pricina. Cu Zicu titular aş fi mai circumspect, s-a văzut cu Franţa cât de emotiv este actualul polist, dar nici retrogradat la a treia schimbare! Una peste alta, suntem acum în situaţia de după acel 2-5 cu Cehoslovacia, când numai victoriile pe linie ne mai puteau salva. Dar măcar atunci ştiam că suntem buni, acum ştim sigur că nu suntem. Naţionala a ajuns la acelaşi nivel cu ţara pe care o reprezintă.